De vreo 2 luni, am renunțat la carnea din alimentație și am devenit ceea ce se cheamă lacto-vegetariană. N-am fost niciodată o carnivoră înrăită, așa că nu mi-a fost foarte greu să renunț la ea. Pe de-o parte, sunt fericită că am făcut acest pas și mă simt bine,  pe de alta, am o problemă majoră: mi-e foame tot timpul și m-am îngrășat 🙁 Motivul cred că se află în imaginea de mai jos …

complex-carbohydratesfoto

N-am fost niciodată mare consumatoare de carne. În copilărie, mama se chinuia, practic, să-mi bage pe gât piept de pui, cam singurul pe care-l acceptam. Îl mâncam doar în supă sau câteodată, în ostropel, motiv pentru care dacă mai văd vreodată în viața mea ostropel, cred că îmi vărs mațele instantaneu. Mâncam chiftele făcute de Maia, bunica mea iubită și dragă și povestitoare și drăgălitoare, sarmale făcute tot de ea și țineți-vă bine, pomana porcului. Frate, pomana porcului rula, ca să o citez pe Cristina, prietena mea, mamă de 3 copiii. Da’ rula big time, nu orșcum. Din fericire, porcul era sacrificat doar o dată pe an. N-am fost prezentă la nicio sacrificare, însă am auzit o singură dată, de-un Ignat, cum guița bietul purcel și am fugit mâncând pământul. Și acum, când scriu rândurile astea, simt cum stomacul mi se face ghem de mila lui 🙁

Dar, copil fiind, și pe vremea aia copiii nu erau că ăștia de acum, ci mai tolomaci și din cale-afară de ascultători, ascultam cam tot ce spuneau adulții și mâncam carne ca să mă fac mare. Rar și cu mare greutate o înghițeam, iar câteodată, când mă uitam la friptura din farfurie, mi se părea că mișcă. Ăsta era momentul în care cei prezenți la masă își făceau cruce pe ascuns și o priveau îngrijorați pe mama, iar la noi în familie, mesele întinse cu rudele erau o prezență cel puțin săptămânală, deci…

Până să mă mărit, mâncam carne o dată sau de 2 ori pe săptămână, rezonabil mă gândesc, deși de fiecare dată, trebuie să alung gândul că animalul din farfurie a fost sacrificat pentru burta mea. Chiar am un prieten care, de fiecare dată când mergeam să mâncăm pe undeva, comanda pui mort 🙁 De la un moment dat încolo, recunosc, mi-am creat un sistem de autoapărare: cum se ițea gândul cu pricina, cum îl lichidam. După ce m-am măritat, am început să mănânc aproape în fiecare zi și asta datorită dish-urilor pe care le prepară consortul meu. Irezistibile. Omu-i carnivor, ce să fac, și gătește într-un mare fel, în timp ce eu pot să mor de foame cu frigiderul plin de cele mai apetisante ingrediente. Tot la senviș ajung. Iar când copilul Maia a decis că este momentul să apară în viața noastră, sloganul familiei a devenit nicio masă fără carne. Copilul mănâncă orice dacă acel orice are cărniță.

Ei bine, ca să n-o mai lungesc, acu’ vreo 2 luni, am zis gata cu carnea, am încercat să mănânc cât mai diversificat, nu prea mi-a reușit, nu mă întind pe pereți din lipsă de vlagă, așa cum mi-a spus unu’ și altu’, în schimb, mi-e foame non-stop și am senzația permanentă că ar mai trebui să mănânc ceva 🙂

Ce mi s-a întâmplat de bine:

– digestia este foarte bună

– pielea arată din ce în ce mai bine, asta după ce cam o lună am fost plină de coșuri mai ceva ca-n adolescență

– am mai multă energie

– parcă mi-a revenit vederea la ochiul care dădea rateuri sau e doar o părere, e posibil și asta

– dorm ne-ntoarsă

Ce mi s-a întâmplat de mai puțin bine:

– mi-e foame tot timpul, băi, frate, dar tot timpul, doar fanteziile culinare sunt diferite de cele din perioada carnivoră, adică visez salate proaspete și avocado și dovlecei și multă lămâie 🙂 Și asta mai visez, dar mi se pare foarte greu de făcut 🙁 pentru mine, vorba Maiei

burger-de-naut-logo1foto: Blog cu legume

– m-am îngrășat 1 kil jumate, în condițiile în care merg la kangoo jumps de 2 ori pe săptămână, am 2 ore de yoga pentru copii tot pe săptămână și mai fac yoga și-n unele dimineți când mă trezesc fresh, iar seara mai bag și alergat cu bicicleta. Câteodată, sigur, not every day. Prin urmare, pot să spun că am o problemă, iar dacă o țin în ritmul ăsta, ajung la 80 de kile până plec în vacanță 🙁

– pătrățelele de pe abdomen tind să se facă învizibile și chestia asta chiar mi-a pus capac

Așa că, dacă printre voi există persoane care au făcut pasul ăsta și pot să-mi dea oarece sfaturi, v-aș fi recunoscătoare. Nu vreau rețete vegetariene, pentru asta vizitez zi de zi Blogul cu legume, preferatul meu. M-ar ajuta sfaturi referitoare le perioada de tranziție, cum v-ați obișnuit cu pregătitul mesei, cu ce ați început, cum faceți să nu mâncați o dată la două zile paste sau cartofi sau gnochi, adică tot cartofi, cum faceți să nu mâncați pâine …

I don’t know, orice sfat este binevenit! Sunt aici, aștept cu sufletul la gură sfaturile voastre!

Mulțumesc 🙂

featured image