Aşa m-a întrebat prietenul meu, Cristian Crisbăşan, într-o zi, în drum spre şcoala copiilor. De fapt, nu m-a întrebat aşa, ar fi fost culmea, nu ar fi fost el dacă mă întreba aşa. Mai exact, a întrebat ce parfum te face să te uzi? Şi de aici, polemica. Eu am zis că parfumul îl asociezi inevitabil cu cineva sau cu ceva, el a zis că nu, nu e neapărat necesar, el nu face asta. Recunosc că până în momentul în care m-a întrebat chestia asta, nu m-am gândit cu adevărat la acest aspect. În ultimul timp, mi-am dat seama că deşi miros “n” parfumuri, abordez aroma superficial. După ce m-a întrebat Crisbăşan cele de mai sus, mi-am dat seama că nu mai stau să analizez toate sentimentele pe care le generează în mine aroma respectivă, zic doar că e dulce, floral sau îmi place, nu-mi place. Şi tot după ce m-a întrebat chestia de mai sus, m-am enervat pe mine pentru că înainte asta făceam. Miroseam un parfum, închideam ochii şi mă lăsam purtată de aromă. Cu ochii închişi, ruptă de tot ce este în jur, parfumul creează imagini în mintea mea, senzaţii în corp şi bucurie deplină în suflet. De ce naiba nu mai fac asta? Câţi oameni fac asta atunci când cumpără un parfum? Şi dacă nu o fac, de ce nu o fac? Poate pentru că suntem învăţaţi de mici să controlăm ceea ce simţim, poate ne este frică de sentimentele noastre, nu ştim cum să le manageriem, nu vrem să afle nimeni când un parfum ne ia minţile şi ne udă chiloţii… Şi atunci spunem, da e ok sau miroase drăguţ. Bleah

A fost o vreme şi nu a trecut mult de atunci, când nu-mi mai plăcea niciun parfum, nu era niciunul care să mă facă să tresar. Iar acum, în timp ce scriu aceste rânduri, îmi dau seama că parfumul nu se dezvăluie unuia care-l miroase ca pe un balsam de rufe, aşa cum am făcut şi eu multă vreme. Parfumul este magic, deschide lumi despre care, copleşit de realitatea de zi cu zi, nici nu crezi că pot exista. Parfumul te dezvăluie sau te acoperă, te scoate la iveală sau dimpotrivă, te ascunde, parfumul te face să intorci capul sau te face să tresari fără să ştii de ce, te face să te îndrăgosteşti sau să te dezdrăgosteşti, îţi trezeşte amintiri sau creează altele noi. Totuşi, în perioada „balsam de rufe”, un parfum mi-a făcut inima să tresară, pielea să se înfioare, ochii să se închidă şi partea cu chiloţii… o las aşa. Efectiv, am alergat să-l cumpăr, astă iarnă prin Paris. Am intrat în Printemps ca o furtună, m-am înfiinţat în faţa unui tip de la raionul de parfumerie şi i-am spus că vreau Black Orchid de la Tom Ford. Am tremurat de emoţie în timp ce-l împacheta, pe drumul spre hotel şi până seara când am ieşit la Teatrul Champs Elysees. Abia atunci l-am deschis. Da, ok, recunosc, sunt uşor masochistă, am un mare talent în a amâna plăcerile pentru a intensifica efectul :)


Sursa foto: aici, aici şi aici

Black Orchid este disponibil în magazinul Estee Lauder din Calea Victoriei, vis-a-vis de Hotelul Radisson şi costă 365 lei 50 ml.

Parfumul trebuie simţit, nu mirosit superficial, trebuie să-l laşi să pătrundă în tine, trebuie să îţi dai răgazul să te invadeze, să te arunce în lumea lui, să-ţi laşi simţurile…să simtă.

Pe voi ce parfum vă lasă fără grai?