Copiii se nasc intens motivați să învețe despre lumea fizică, socială și culturală din jurul lor, dar au nevoie de libertate pentru a urmări aceste interese, spune Andreea Ursu pe blogul ei.

Știți foarte bine cuiul pe care-l am împotriva sistemului de educație din țara asta. Maia este în clasa a IIa și deja la a treia școală. Am mutat-o pentru că nu accept ca profesorii să-i știrbească personalitatea, să îi spele creierul pentru a se transforma într-un copil obedient și fără păreri personale, nu accept că un dascăl este pus acolo pentru a le distruge copiilor încrederea în sine și pentru a-i traumatiza. Când era întrebată despre cea de-a doua școală, Maia răspundea că este școala de teroare, în condițiile în care era într-o clasă step by step. De la începutul anului, din clasa ei s-au mutat 4 copii și nimeni nu-și pune problema de ce. Toată lumea din școală consideră că ei, copiii, sunt problema. Copiii sunt curioși, vor să învețe tot felul de lucruri, dar vor să le învețe în felul lor, în ritmul lor, fără constrângeri și pedepse. Școala trebuie să fie un loc în care copiii să meargă cu plăcere, nu cu teamă, să învețe de bunăvoie, nu pentru note sau laudele doamnei, școala trebuie să-i ajute să se dezvolte frumos și în funcție de abilitățile fiecăruia. Iar pentru asta, părinții trebuie să se trezească și să nu mai accepte toate umilințele, jignirile și amenințările la care sunt supuși zilnic în clasă.

De aceea, am preluat un fragment dintr-un articol foarte interesant care ar trebui să dea de gândit atât părinților, cât și profesorilor, scris de neobosita Andreea Ursu pe blogul ei homeschooling.urbankid.ro.

” În primii patru sau cinci ani din viața lor le acordăm, în general, această libertate. În timpul acestor câțiva ani, fără a li se preda, învață o mare parte din tot ce învață o ființă umană vreodată. Învață întreaga limbă maternă, de la zero. Învață principiile practice de bază ale fizicii. Învață psihologie în așa măsură încât devin experți în a face pe plac, a enerva, a manipula și a încânta alți oameni din mediul lor. Achiziționează o cantitate imensă de informații factuale. Învață să folosească gadget-urile pe care au voie să le manipuleze, chiar și cele care ni se par extraordinar de complexe nouă, adulțior.

Fac toate acestea din proprie inițiativă, aproape fără direcționare din partea adulților. De fapt, adulții nu-i pot opri pe copii de la a învăța toate acestea, decât dacă îi închid în dulap. Nu doar câteva ”genii” speciale sau copii extrem de auto-motivați fac asta; toți copiii fac asta, cu excepția celor care au probleme neuronale reale.

Dar apoi, la vârsta școlară, e ca și cum i-am închide în dulap. Îi băgăm cu forța în niște incinte numite ”școli”, unde îi privăm de modurile lor naturale de a învăța, ca să nu poată învăța mare lucru singuri, și le dăm profesorilor sarcina de a le ”preda”. Așa că, desigur, în aceste condiții orice reușește copilul să învețe este profund afectat de profesor. Este o profeție care se auto-împlinește. Dacă forțezi copiii să stea într-un mediu în care nu pot învăța singuri, învățatul este în mod necesar dependent de predat.”

Restul articolului și multe alte articole extrem de interesante despre copii, homeschooling și o nouă abordare a educației, găsiți pe site-ul homeshooling.urbankid.ro.

featured image