Zăpada nu s-a topit, frigul continuă să înțepe obrajii, însă pot să bag mâna în foc că nu sunt singura care se gândește deja la vară 🙂 Prin urmare, m-am gândit să vă însoțesc gândurile vinovate cu aroma unui nou parfum Escada, ce va avea lansarea la nivel global chiar luna aceasta, Cherry In the Air.

Escada Cherry In the Air este un amestec captivant de fructe roșii, suculente, note ce creează dependență, aprind pofta de viață, și surprinde foarte bine spiritul verilor petrecute în natură, sub coroana înmiresmată a cireșilor în floare. Parfumul se deschide cu aroma de cireșe negre și zmeură suculentă, potențată de prospețimea citrică a mandarinei. În inima parfumului, vanilia se împletește cu aroma irezistibilă a Gardeniei și a cocosului, pentru ca apoi să se amestece cu aroma nalbei. Lemnul de santal și de stejar, moscul și aroma de piele întoarsă formează baza acestui parfum unic.

Final Cherry packshotBlog

Mama mea iubea cireșele. Nu pot să spun că-i plăceau, pur și simplu le iubea. Îi plăcea să le cumpere de la țăranii din piață, iar acasă le punea într-un coș de răchită și le privea cu ochi mari și pupile dilatate. În fața cireșelor, mama mea frumoasă redevenea copil. Nu vă închipuiți că cireșele rezistau prea mult în coș, nici vorbă. Luam coșul pe canapea, îl puneam între noi și ne puneam pe mâncat, nu înainte însă, de a ne pune cercei din cireșe duble. Atunci când găseam cireșe gemene, ne puneam dorințe iar cele rămase desperecheate ne înduioșau și câteodată, le înodam cu altele la fel de singure și triste. Mai făceam o chestie pe care nu știu dacă să v-o spun…bine, vă spun. Ne cocoțam pe geamul de la bucătărie și făceam concurs care scuipă mai departe sâmburii 🙂 Deși sâmburii ei puteau să ajungă până la jumătatea grădinii din fața blocului, mă lăsa să câștig cam de fiecare dată.

Verile mergeam în vacanță la Câmpulung Muscel, iar cocoțatul în copaci după cireșe cu verii mei era una dintre activitățile noastre preferate. Asta și zgâlțâitul punții de lemn care traversa râul. Evident, doar atunci când erau oameni pe ea 🙂 Ah, și mai era datul de-a berbeleacul pe dealul din fața casei prin iarba înaltă și parfumată. Cam tot pe vremea aia, văzusem un film rusesc, eram mare fan filme rusești, în care o față blondă se plimba pe bicicletă, zâmbea fericită și părea ireală. Soarele strălucea, iar lumina care o înconjura părea magică. Ulterior am realizat că toate filmele rusești pe care le-am văzut au o lumină magică, directorii de imagine ruși sunt maeștri la modelarea magică a luminii. Nu mai știu dacă fata chiar se plimba prin iarbă și avea cireșe la urechi, așa cum îmi amintesc eu, dar când am văzut prezentarea acestui parfum mi-a apărut în minte imaginea asta și am simțit aceeași emoție ca atunci, în copilărie, privind filmul.

Recunosc că n-am mirosit parfumul, habar nu am cum se așează pe piele, nici nu știu dacă a ajuns pe rafturile magazinelor din România, în schimb, mi-a plăcut foarte mult conceptul, imaginile pe care le-a creat în mintea mea și amintirile pe care le-a adus la suprafață.

Vă las acum, mă duc să creez niște amintiri pentru Maia, să aibă și ea ce povesti când o fi mare. Nu, n-avem cireșe, dar cred că și aroma pastelor cu ton se poate transorma într-o amintire frumoasă 🙂