Ministrul Funeriu a schimbat Legea Învăţământului, iar chestia asta, ca orice schimbare, deranjează pe toată lumea. Nu cunosc toate schimbările, nu am citit toată legea, m-am documentat doar referitor la clasele primare, dar am văzut că nu se bucură de mare succes nici printre profesori, nici printre părinţi. Una dintre iniţiativele extrem de comentate ale ministrului este “eliberarea de manual” şi folosirea mijloacelor moderne pentru predarea materiei, mai exact proiectul “Şcoala Discovery”, lansat de Ministerul Educaţiei şi Discovery Networks, duminică, 8 ianuarie.  Proiectul a fost conceput pentru a susţine educaţia ştiinţifică în România, dar şi pentru a încuraja elevii şi profesorii să utilizeze resurse new media la orele de curs.

În prezent, manualul este Biblia profesorilor, iar copiii trebuie să înveţe exact ce scrie la manual, lucru depăşit total, după părerea mea umilă. Chiar şi acum 20 de ani, aveam profesori deschişi la minte care ne predau diverse materii într-o manieră modernă, să-i spunem. Profa de franceză era o doamnă elegantă, îmbrăcată tot timpul impecabil, cu un machiaj perfect indiferent de oră, vremea de afară, cozile la care stătuse sau mai ştiu eu ce. Şi pentru că franceza este grea, iar noi, nişte copii de 16 ani numai la franceză nu ne gândeam, a ales să ne predea altfel. Iar acest altfel a dus la prezenţă completă la orele ei. Ce făcea? Adusese de acasă un pick-up şi ne punea “plăci” (discuri de vinil) cu muzică franceză. În fiecare oră ascultam o piesă de mai multe ori şi trebuia să scriem pe caiete textul piesei.  La final, discutam despre ce vrea să spună piesa, adică făceam şi analiza textului. Aşa am învăţat limba franceză, dar ne-am făcut şi cultură muzicală. De atunci îi iubesc pe Charles Aznavour, Jacques Brel şi Edith Piaf.

Într-o seară, Maia mi-a spus direct, senină, ca şi când ar fi o chestie extrem de obişnuită pentru un copil de vârsta ei, că s-a căutat pe Google. În prima instanţă, nu am înţeles ce a spus şi am rugat-o să repete. Ce nu înţelegi, mami, m-am căutat pe gugăl. Am scris numele meu în căsuţa aia şi am aşteptat să văd ce scrie despre mine. Am tăcut preţ de câteva secunde pentru că nu m-a dus capul ce să spun, apoi am întrebat-o ce a găsit. Mi-a răspuns că o fată i-a luat numele şi este pe Facebook, şi nu e corect, e numele ei, şi că este sigură că nu există un blog maia.ro, aşa că îl vrea ea. Ăsta este unul dintre motivele pentru care sunt de acord cu ministrul Funeriu.

Şi pentru că, la 3 ani jumate, Maia umbla pe computer cu mare lejeritate, îşi căuta diverse piese pe You Tube, Iphone-ul nu a avut niciun secret pentru ea de la prima atingere, IPad-ul a învăţat să-l folosească imediat cum a pus mâna pe el,  iar în afară de desenele animate, programele ei preferate sunt documentarele despre animale, planete, cooking sau despre cum se fac lucrurile. Ipad-ul este doldora de astfel de filmuleţe şi are o colecţie impresionantă de DVD-uri cu diverse documentare. Nu văd nimic rău în asta. Nu mi se pare o fiţă că vrea să aibă un site al ei, nu mi se pare scandalos că jucăriile ei preferate, pe lângă petşopi, sunt gadgeturile sau  faptul că este interesată să caute pe internet orice îi trece prin cap, cu ajutorul nostru atunci când nu se descurcă.

Ăştia sunt copiii de acum, nu trebuie condamnaţi sau etichetaţi. Aşa sunt ei, s-au născut în această epocă şi este normal să înveţe cu ajutorul tehnologiei actuale, că doar de asta au fost inventate toate device-urile, nu să stea în vitrină sau să fie folosite exclusiv de adulţi. Mi se pare nedrept să nu îi lăsăm să se dezvolte conform cu vremurile în care trăiesc şi să-i vrem ancoraţi în trecutul nostru.  Sunt mult prea deştepţi şi au nevoie să-şi folosească inteligenţa constructiv, sunt senzitivi şi trebuie încurajaţi să se exprime, sunt comunicativi şi trebuie ascultaţi, au venit pe lume cu un bagaj de informaţii pe care trebuie să le folosească. Iar dacă toate acestea ar fi înţelese de un număr cât mai mare de oameni de pe planeta asta, sunt sigură că s-ar reduce cazurile de autism, ADHD sau alte afecţiuni de tipul acesta.