Am lipsit toată săptămâna trecută, dar am lipsit motivat pentru că am urmat în sfârșit, cursurile de formare pentru instructor de yoga pentru copii. O săptămână în care mi s-a confirmat că din nefericire, ne facem rău singuri în fiecare zi, și cel mai rău, din dorința de a face bine, de fapt facem rău copiilor noștri cu limitările și fricile noastre.

Aștept acest curs de fix 1 an. Anul trecut în octombrie, în afară de mine, nu a fost nicio altă înscriere pentru curs. Și asta pentru că în România, simpla rostire a cuvântului yoga produce fiori, și nu de bucurie sau plăcere, ci de teamă și neîncredere :( Apoi, în februarie, cursul s-a ținut cu 4 persoane, dar din păcate, eu nu am reușit să ajung pentru că, de teama zborului, am ales trenul :) Am stat în Gara de Nord vreo 4 ore pentru că nu se știa dacă trenul va putea pleca și într-un final, pe la 2 noaptea am cedat din cauza gerului de – 20 de grade :( Atunci m-am supărat, mi-am făcut procese de conștiință, mi-am spus că ar fi trebuit să-mi înving frica de zbor etc. Acum însă, știu că nu era încă momentul, nu eram pregătită să primesc toate informațiile, canalele mele de comunicare nu erau deschise suficient și pentru a primi, trebuie să dai, și probabil că nu eram pregătită nici să dau :)

Cursul a durat 5 zile timp în care am cunoscut 4 femei absolut senzaționale, așa cum suntem toate de altfel, cu tristețile lor, durerile lor înăbușite, frustrările și neîmplinirile lor, cu sufletele lor frumoase și pline de iubire, 4 femei de la care am învățat, care m-au ajutat să privesc adânc în sufletul meu, care au avut generozitatea de a mă primi în sufletele lor. A fost o săptămână magică cu adevărat.

Împreună cu Dana, Raluca și Mariann, intructorul nostru, în ambele imagini

Dana și Zsuzsanna

În prima zi de curs, neștiind la ce să mă aștept, dar total surprinzător pentru mine, m-am abandonat pur și simplu, am oprit funcționarea rațională, adică mintea, și am lăsat sufletul să facă doar ce simte el. Apoi, cu fiecare zi, am primit și am dat neimaginat de mult, emoțiile au ieșit la suprafață, am simțit bucurie, durere, tristețe, fericire, iubire. Am înțeles acum ce înseamnă să iubești tot ce este în jurul tău, natura, animalele, oamenii. Dacă cu animalele și natura îmi era destul de ușor și înainte, cu oamenii am avut întotdeauna probleme în a-i iubi pur și simplu. Cursul m-a învățat să-i iubesc și am simțit asta când am stat 2 ore în Piața Unirii din Timișoara, singură la o terasă și mi-am simțit sufletul plin de iubire pentru toți oamenii. Este un sentiment extraordinar, în mod sigur de neimaginat pentru oamenii prinși în tumultul existenței cotidiene.

Yoga nu este o religie, dar nu este nici un sport. Yoga este un mod de viață. Yoga te învață să respiri corect, te învață să sincronizezi mișcarea cu respirația, te învață să simți. Yoga înseamnă dezvoltare fizică, psihică, emoțională și spirituală. Yoga te învață că poți face orice îți dorești, te învață să nu-ți fie frică de nimic, te învață să ai încredere deplină în tine, te învață să privești și să te privești rotund, ca pe un întreg. La curs, am făcut lucruri de care nu mă mai credeam în stare, iar imaginea de mai jos îmi confirmă spusele. Cumva, imaginea asta este pentru mine dovada că pot să fac orice îmi doresc.

Copiii noștri trăiesc într-o permanentă tensiune, la școală trebuie să stea nemișcați în bănci și să scrie, nu au voie să se miște, nu pot respira corect pentru că în primul rând, clasele nu sunt aerisite. Pauzele sunt scurte și nici în pauze nu au voie să alerge, să țipe, să se joace.  După școală, au tot felul de activități statice, sportul aproape că nu mai există în programul zilnic al copiilor noștri. În loc să se joace, stau cu orele în fața televizorului sau cu tot felul de device-uri în brațe. Pe de altă parte, copiii din zilele noastre sunt protejați excesiv. Nu au voie să se dea peste cap, să se dea în leagăn prea tare, să sară, să se dea de-a berbeleacul pentru că se lovesc, se rănesc, se murdăresc sau mai știu eu ce. Însă pentru a se dezvolta armonios, copiii au nevoie de tot ce-am scris mai sus. Au nevoie de aer, mișcare, joacă. Viața copiilor noștri, comparativ chiar cu viața noastră de copil, este foarte serioasă, toți par a fi viitori roboței fără sentimente, emoții, imaginație, iar ăsta este cel mai trist lucru din lume. Pe lângă mișcare și joc, copiii au nevoie de iubire, de înțelegere, au nevoie să fie ascultați și înțeleși, au nevoie să fie acceptați așa cum sunt, vor ca sentimentele și emoțiile lor să fie perfect valabile și acceptate. Mai exact, dacă plânge, copilul vrea să fie lăsat să plângă, chiar dacă este băiat sau fată. Înainte de a fi băiat sau fată, copilul este om, iar omul are aceleași sentimente, emoțiile nu țin de sex.

În mod sigur voi mai scrie despre asta pentru că sunt foarte multe lucruri de spus și este păcat să nu le știe cât mai multă lume. Dacă oamenii ar fi mai deschiși, mai toleranți, dacă atunci când nu cunosc ceva s-ar informa corect, dacă nu le-ar mai fi atât de frică să experimenteze, viața lor ar fi mult mai frumoasă. Schimbarea vine din interior și se vede apoi în exterior. Societatea se poate schimba dacă fiecare individ în parte s-ar schimba. Este păcat că mulți părinți nu gândesc pe termen lung și se încăpățânează să crească copii “cuminți”, adică docili, fără personalitate, fără să știe cine sunt cu adevărat, fără să experimenteze orice își doresc, fără să-i lase să simtă cu adevărat, să se exteriorizeze, să se joace. Din păcate, cresc armate întregi de copii, viitori adulți introvertiți, ușor de manipulat, fără să aibă conștiința propriului trup, fără să fie conștienți că au un suflet, incapabili să simtă și să iubească. Copiii trebuie învățați să fie, nu să aibă.

Sunt atât de multe lucruri de spus despre yoga în gereral, și despre yoga pentru copii, în particular, încât aș putea să scriu zile întregi despre asta. Tot ce aș vrea să se înțeleagă în ceea ce privește yoga este că funcționează de mii de ani, este cea mai veche formă de sport, să-i spunem așa, este un mod de viață care ne poate ajuta să fim sănătoși și fericiți. Iar yoga pentru copii îi ajută să crească și să se formeze ca adulți sănătoși și fericiți. Pentru că DA, fericirea există și să în puterile noastre să o simțim în fiecare secundă a vieții noastre.

Cursul a fost organizat de Zsuzsanna Serenciuc, instructor yoga pentru copii, la Timișoara și a fost susținut de Mariann Csiki, din Budapesta, educatoare, instructor de yoga pentru copii, instructor Hatha Yoga. Pe Zsuzsanna o găsiți aici și aici. Iar pe Mariann, dacă știți limba maghiară, aici și aici.

Mulțumesc din suflet, Zsuzsanna, Mariann, Raluca și Dana. Acum știu cu certitudine că sunt mama potrivită pentru Maia, știu că tot ceea ce simțeam în ceea ce privește dezvoltarea copiilor este perfect valabil, indiferent de părerile celor din jur și mai știu că voi preda yoga pentru copii chiar în propriul meu studio, dar și oriunde voi fi dorită.

Vă iubesc din tot sufletul. Namaste.

Desenul din deschiderea articolului este realizat de Bianca, fetița Zsuzsanei, în timpul examenului pe care l-am susținut la finalul cursului :)