Anotimpurile de tranziție, cu incertitudinile lor meteorologice, scot la iveală combinații vestimentare bizare și fashion statement-uri amuzante. Iarna și vara par să coexiste pe același individ.

Text: Cristina Hanganu

Afirmația de mai sus nu aparține vreunei fashioniste de marcă sau vreunui guru al modei. Este ce mi-a trecut mie prin cap mai deunăzi, când hălăduiam prin centrul Bucureștiului bucurându-mă de o zi călduță de toamnă, cu soare strălucitor și adieri aferente. N-am fost niciodată înnebunită după ultima găselniță în materie de modă, dar îmi place să mă îmbrac bine. În plus, fac eforturi să port doar lucruri care îmi vin bine, mă avantajează și mă fac să arăt cât de cool pot. De la așa numitele combinații îndrăznețe, un loc comun pe care îl gasesti în mai toate revistele de femei pe care eu am refuzat acum mult timp să le mai citesc, până la ridicol e doar un pas, un pas foarte mic. Pasul ăsta mic însă, îl facem inevitabil în primele zile de toamnă sau primăvară. Așa că te poți întâlni pe stradă cu combinații amuzante, șocante, ridicole sau pur si simplu urâte.

Până acum, poate v-ați dat seama că imaginea de deschidere n-are nicio legătură cu subiectul, daaa, știiiu, dar, am tot căutat niște imagini grăitoare și n-am găsit, și știind că pisicile sunt apreciate în orice compoziție foto, am ilustrat cu această pisică plictisito-înțeleapto-adormito-superioară pe care am găsit-o aici. Privirea dumneaei m-a făcut să mă gândesc că a văzut la viața ei de pisică de Herăstrău multe combinații vestimentare ca cele din text :)

Ca să revin la plimbarea mea de acum câteva zile, m-a surprins o colegă de generație îmbrăcată într-o rochie de vară, dacă nu chiar de plajă, într-o combinație surprinzătoare și veselă de turcoaz, alb și muștar, cu o croială taman bună să fie pusă în bătaia vântului pe nu-știu-care faleză, pe care o asortase, subliniez cuvântul asortase, cu o pereche de pantofi negri de toamnă, cu tocuri groase și cât de închiși se poate. N-am mers prea mult, cam de la Jean Louis Calderon până la metrou la Inter, unde am văzut o jună transpirând de zor într-o superbă vestă de blană de capră albă, trântită peste un tricou alb cu mâneci scurte și foarte banal, asezonat cu niște blugi fără pesonalitate și niște pantofi sport albi. Ce să zic, vesta era superbă, dar la 20 și un pic de grade nu era chiar cea mai potrivită piesă de cărat în spate, iar pantofii sport erau cireașa de pe tort. Aceste două întâlniri mi-au adus aminte de toate combinațiile dubioase pe care le-am făcut în materie de haine și mi-am dat seama că și pe mine, ca pe o groază de alte femei, primavăra și toamna mă surprind de fiecare dată. Nu cu venirea lor, ci mai degrabă cu incertitudinea pe care o seamăna în sufletul meu și așa chinuit de întrebarea perpetuă eu cu ce mă îmbrac azi?

Mărturisesc că la vremea mea am făcut, și nu o dată, niște combinații trăznet de care îmi e și azi rușine, în încercarea de a mai trage un pic de vară sau de iarnă, sau mai degrabă de hainele cool pe care le aveam pentru respectivul anotimp. Anotimpurile de tranziție, cu incertitudinile lor meteorologice pe care nici un site dibaci dedicat vremii nu le poate domoli năvala asupra spiritului nostru ușor debusolat de schimbarea de vreme, scot la iveală, se pare, incapacitatea relativ bine ascunsă a unora dintre noi de a ne îmbrăca chic și asortat. Știu, știu, o să spuneți că asortat e un concept demodat încă de pe vremea mamelor noastre. Pentru mine asortat înseamnă mai degrabă potrivit momentului, locului și …

… de fapt, scriind aceste rânduri, realizez că răspunsul la întrebarea eu cu ce mă îmbrac azi? necesită un proces de durată pentru multe dintre noi și implică niște criterii pe cât de variate, pe atât de imposibil de evitat:

Cum e vremea? – ha, te repezi la laptop și cauți frenetic pe Accuwether cum e vremea pe ore. Ei da, epoca modernă îți poate da răspunsuri prompte și relativ exacte la această întrebare.

Unde mă duc? – cuplată cu următoare întrebare poate da naștere la o serie de raționamente complicate care mă pot întârzia în luarea deciziei.

– Cu cine mă văd și în ce scop? 

– Mă simt bine sau nu? – eu, dacă nu mă simt bine dintr-un motiv sau altul evit să îmi sporesc gradul de disconfort purtând o pereche de pantofi incomozi sau o haină care arată minunat, dar nu mă simt eu bine în ea.

– Mă duc cu mașina sau nu?

– E curată/ călcată/cusută chestia respectivă?

La acest șir lung de întrebări menite să mă asigure că m-am îmbrăcat potrivit cu momentul și ocazia, sfătuiesc doamnele și domnișoarele prea atașate de garderoba de iarnă sau de vară, surprinse de anotimpurile de tranziție precum căprioara între farurile mașinii, să se mai uite o dată în oglindă cu un ochi foarte critic înainte de a părăsi bârlogul. Poate totuși schimbă pantofii și lasă acasă vesta aia minunată de blană.

Numai bine!

Ah, și dacă cumva vi s-a părut amețitor textul de mai sus, să știți că este tot de la influența anotimpurilor de tranziție :)