Prima conversație pe tema frumuseții este cu Noemi Revnic, cel mai frumos om de pe Pământ, singura persoană pe care o cunosc capabilă să vadă frumusețea așa cum este ea, acolo unde este ea sau chiar acolo unde lipsește cu desăvârșire. Noemi poate să vadă chiar și frumusețea Apocalipsei :)

Noemi este fosta mea colegă de la Tabu, acum Consultant PR&Events și blogger, și este cea care m-a ajutat, fără să știe, să-mi atașez privirii o lentilă roz prin care situațiile neplăcute sunt estompate, oamenii care-mi fac rău sunt transformați în personaje amuzante, aglomerația din trafic devine un prilej de a-mi petrece liniștit timpul cu mine, cafeaua rece și nasoală la gust e bună pentru că nu e fierbinte :) M-a ajutat să-mi amintesc că oamenii care se poartă urât, sunt invidioși sau răi sunt așa pentru că au suferit și nu au reușit să treacă peste durere.

NoemiBLOGFoto: © Cătălin Oprițescu – Lightaholic

Noemi a trecut prin foarte multe situații din care alții poate că nu ar fi ieșit deloc, dar ea a reușit să-și păstreze frumusețea și lumina interioară, a reușit să meargă mai departe cu iubire în suflet, nu cu ură și răutate. De câte ori ne vedem sau vorbim la telefon, mă încarc cu energie pozitivă, frumusețea ei vine din interior, acolo unde sunt sigură că toți cei care au rănit-o vreodată sunt mângâiați pe cap și iubiți cu tot sufletul. De aceea am și ales-o pe ea să deschidă seria de filmulețe :)

Am rugat-o să-mi scrie câteva vorbe despre experiența ei cu războiul din Golf și am lăsat vorbele ei așa cum le-a scris pentru că doar Noemi poate să povestească frumos, natural și simplu chiar și despre război.

” Am emigrat cu mama în Israel (plus 3 pisici si un fox terrier) în iulie 1989 și acolo am terminat liceul (clasa a 11a și a 12a) și apoi am făcut un an și 10 luni de armată. În clasa a 12a, am prins Războiul din Golf, când Irak-ul a trimis skud-uri asupra Israelului și cum nu se știa sigur (era ca la loto :) ) dacă printre ele nu se vor strecura și bombe chimice, aveam în dotare câte o trusă echipată cu masca de gaze. Ți-am povestit episodul cu Figaro, birmanezul, care simțea când vor veni skud-urile, nu? Îi sunam pe colegi să îi anunț că vine Figaro în brațe și ăsta e semn că vor cădea skud-uri și așa era de fiecare dată, nu se înșela niciodată. Am ajuns cu el și în ziar, hahaha!

În ton cu discuția, în filmuleț veți auzi niște bocănituri aprige și veșnica bormașină, dar fiind un element reprezentativ pentru poporul ăsta, sper să găsiți familiar sunetul ei și să nu vă deranjeze prea tare :)

Enjoy!

Noema, mulțumesc din suflet și te iubesc!