N-am fost prietenă cu bucătăria niciodată. Sunt genul de persoană care moare de foame cu frigiderul plin. De fapt, pentru mine, locul cel mai misterios din casă este frigiderul. Este cutiuța mea cu surprize, niciodată nu știu ce se află acolo, și de cele mai multe ori sunt auzită plângându-mă că nu avem nimic în frigider. Când eram young and restless și locuiam singură cu doi motani, plecam dimineața și mă întorceam acasă cine știe la ce oră, a venit vărul meu, Dragoș, pe nepusă masa, într- noapte, pe la miezul nopții. Ce naiba să-i dau omului să mănânce? Un pahar de vin găseai oricând la mine, dar de mâncare… După ce mi-am făcut numărul și l-am certat că a venit așa, fără să mă anunțe, dacă știam luam niște cârnați de la colț, m-am tirat în baie și am făcut un duș prelung. Era vară, am uitat să precizez, deci era foarte cald și aveam legume proaspete sau relativ proaspete prin cutia frigiderului. Cam astea sunt caracteristicile anotimpului cu pricina. Cât am stat eu la duș, omul, marinar fiind, adică un om vajnic, ce se descurcă în orice situația, umpluse casa cu niște mirosuri pe care le simțeam doar la mama în bucătărie. Am fost atât de surprinsă încât am rămas fără cuvinte vreo 5 minute. Am mâncat cu îmbucături mici, am mestecat îndelung și am savurat cu ochii închiși mâncarea simplă de altfel, dar pe care n-am fost capabilă să o reproduc niciodată de atunci.

După ce a apărut Maia, m-am pus pe gătit din cărțile de bucate sau după rețetele prietenelor. Din fericire, până pe la 1 an jumate, copilul meu a mâncat tot ce i-am pus în farfurie, fără să comenteze. Mi-am spus că gata, I am the kitchen goddess, baby. N-a durat mult această perioadă, copilul a crescut și a început că vorbească foarte clar și coerent, iar cu exprimarea părerilor personale n-a avut niciodată probleme. Așa că, de pe piedestalul pe care mă pusesem singură, am picat direct în cap, pe asfaltul tare, atunci când mi-a spus că supa mea este bleah și nici nu se gândește să mănânce așa ceva, iar puiul la cuptor are un gust ciudat. Ca urmare, soțul meu și tatăl ei este responsabil și în zilele noastre cu hrănitul familiei. Eu m-am axat pe dish-uri simple și decorațiuni 🙂

Ouă ochișoare, preferatele Maiei

Salată boeuf, preferata lu’ mami

Daaar… pentru că există și un dar, într-o dimineață m-a lovit grav în moalele capului și-n capul pieptului dorința de a face prăjituri. Mai exact cupcakes. Am căutat pe google rețetă cupcakes și am dat peste Mazilique. În prima zi, n-am mai făcut nicio cupcake pentru că citit blogul ei până mi s-au uscat ochii. A doua oară, am vrut să fac biscotti. M-am dus tot pe blogul ei și iar n-am făcut nimic. A treia oară, am decis că este mai sigur să scot cu creionul pe hârtie rețetele ei și m-am pus pe treabă. Iar eu sunt omul care ori coace ori nu mai coace. Adică am făcut cupcakes, cookies, biscotti și aș fi făcut și un tiramisu, dar nu aveam mascarpone. Ce- mai jos am făcut și eu după rețetele Mazilique, însă imaginile îi aparțin, pentru mine, e prea greu să coc și să mă mai gândesc și la poze 🙂

I love Mazilique. Îmi place stilul în care scrie, îmi plac imaginile, îmi place că nu se ia foarte tare în serios, iar asta se reflectă în mod pozitiv asupra blogului. Asta ar trebui să facem cu toții, să ne distrăm la maxim în tot ceea ce facem, seriozitatea dăunează grav sănătății.

Fiind mare fan al porcului gătit orișicum, da, da, știu, puneți-mă la zid, trebuie să încerc cât mai curând…

asta…

… și asta …

… și asta

… și gata că sunt la dietă.

Deci, dacă vreți să vă distrați în timp ce faceți prăjituri sau gătiți, mergeți în vizită Chez Mazilique, asta dacă nu ați făcut-o până acum, the girl is famous already 🙂

Gata, noi plecăm în vizită că mi s-a făcut foame. Să aveți un week-end frumos și cu mâncare gustoasă!

Sursa imagini