Oamenii pe care-i întâlnim de-a lungul vieții nu apar întâmplător în drumul nostru, așa cum crede multă lume, ci ei sunt profesori de la care învațăm ce trebuie să știm în acel moment, ghizi care ne arată calea de urmat. Iar noi învățăm sau nu.

Am întâlnit oameni care au apărut brusc în calea mea și care au dispărut la fel de brusc, aparent fără înțeles. Am întâlnit oameni care au apărut și au stat o vreme, apoi, din motive mai mult sau mai puțin de înțeles, s-au îndepărtat. Sunt și oameni care au apărut și au rămas. Oameni de la care învăț sau mai bine zis, mă străduiesc să înțeleg ce am de învățat de la ei.

Apoi, în viața mea sunt oamenii ce poartă numele Cristina sau Cristian, Mihai sau Mihaela. Iar ei sunt mulți. Astăzi voi scrie despre Cristina și Cristian.

Primul meu job în presă l-am primit datorită unui Cristian. Pe vremea aia lucram ca orice om într-un birou, făceam contabilitate primară, mă apucă și râsul când scriu cuvintele astea, și visam să lucrez în televiziune și să scriu într-o revistă glossy. Cristian Crisbășan a fost cel care mi-a propus să lucrăm împreună pentru emisiunea ProFashion de la ProTv. Și pentru un catalog de tendințe pe care Dl. Adrian Sârbu dorea să-l editeze. Apoi pentru revista Madame Figaro. Și Playboy. Așa a început cariera mea în presă. De la el, Cristian Crisbășan, am învățat cum să gândesc un articol, cum să-l structurez, de la el am învățat cum să creez o poveste, în cuvinte sau în imagini. De la el am aflat despre Versace, Galliano sau Mc Queen, de la el am aflat despre muzele acestor oameni, de la el am aflat cum se face un parfum, cum se face un story-board, ce este ăla story-board, am învățat să nu-ți fie rușine de mintea, sufletul și corpul tău. Și foarte multe altele. Datorită lui am cunoscut oameni extraordinari de la care am învățat foarte multe lucruri pe plan profesional, dar și personal. El m-a învățat ce înseamnă creativitate, libertate în gândire, lejeritate în exprimare și muuuulte altele. Cristian Crisbășan este cel care mi-a arătat calea potrivită la momentul respectiv. În continuare este prezent în viața mea, iar asta nu înseamnă decât că este un profesor de la care mai am de învățat.

După ceva timp, am ajuns în redacția revistei Tabu, loc în care am stat 9 ani și unde am învățat foarte multe lucruri, deși de nenumărate ori, nu am înțeles situațiile, vorbele sau ieșirile unui alt purtător al numelui de mai sus. De la Cristina Bazavan, șefa mea timp de vreo 7 ani din acești 9, nu am calculat exact, am învățat că rigurozitatea nu este chiar nasoală, că un subiect are întotdeauna mai mult de o singură abordare, că în spatele unei creme sau unui aparat anti-celulitic, de ras sau de epilat, se află nu o poveste, ci chiar mai multe care abia așteaptă să fie spuse, că orice lucru de pe lumea asta se poate transforma într-un articol. Ea m-a ajutat să scot povestitorul din mine. De la ea am învățat să fiu calculată, organizată și să fac un flat-plan :); am învățat că trebuie să am argumente solide atunci când deschid o discuție, să îmi păstrez prospețimea și curiozitatea chiar dacă despre aparatul ăla de masaj am mai scris de 1000 de ori. Am mai învățat să-mi păstrez calmul și să-mi mai țin gura închisă, bine, asta nu mi-a reușit prea bine, dar încă lucrez :) De la Cristina am învățat că lumea toată este o poveste ce poate fi scrisă, că cititorii trebuie să simtă poveștile pe care le scriu și să rămână cu ceva: o emoție, o informație, o stare. Femeia asta este cel mai bun exemplu de om care-și folosește ambele emisfere ale creierului :)

Tot în perioada Tabu, de la Cristian Lupșa am aflat că felul în care îmi place să scriu se numește jurnalism narativ. Nu am lucrat prea mult timp împreună, dar pentru mine a fost exact ce aveam nevoie în acel moment. Lupșa m-a ajutat să scriu despre moartea mamei în proiectul Tabu inițiat de el și Cristina Bazavan, Povești de dragoste. El mi-a editat textul și m-a îndrumat în hățișul de sentimente și emoții care stăteau ghemuite în sufletul meu. El mi-a confirmat că fac bine ceea ce fac.

Acum 2 ani, un alt Cristian mi-a schimbat direcția. Astfel, moi, sedentara norocoasă deținătoare a unor gene care mi-au asigurat o siluetă suplă până la 40 de ani, s-a transformat într-o persoană care nu concepe viața fără mișcare fizică. Și în 2 ani, nu numai că m-am dus la sală în mod regulat și am devenit Sporty Lilik, dar am ajuns să și predau kangoo jumps :)

Tot acum vreo 2 ani, discuția cu una dintre prietenele mele de atunci, Cristina D., m-a pus pe jar și m-a întors pe dos și mi-a rupt mințile și sufletul în mii de bucățele. Și-ntr-o dimineață, la ceva vreme după acest episod, m-am trezit că tastez în Google curs de instructor yoga pentru copii.

Acum, o altă Cristină a răsărit în parcursul meu. O Cristină mică, care ar putea să-mi fie fiică, o Cristină care trebuie să capete curaj să se descopere așa cum este ea cu adevărat. Această Cristină va scrie împreună cu mine pe lilik.ro. Se numește Cristina Brătuț și este un vulcan ce mocnește, gata să erupă.

Și mai am o Cristină în viața mea, una care mă ajută mereu să merg mai departe, deși habar n-are de asta. Nu face nimic special, doar există și merge din când în când, alături de mine. Și când are chef, mai și scrie câte ceva pe acest blog.

Și ultima, dar nu cea din urmă, minunata noastră fetiță, cea care ne-a ales să-i fim părinți și care a venit în viața noastră în a doua zi de Crăciun, și deși nici nu ne trecea prin cap să o numim altfel decât Maia, brusc, ținând-o în brațe și plângând ca idioții cu ochii la ea, am decis să se numească și Cristina.

Am căutat semnificația numelor Cristian și Cristina și am găsit ceva ce, aparent, n-are nicio legătură cu purtătorii acestor nume prezenți în viața mea, mai ales cu unii dintre ei: follower of Christ sau urmașul lui Christos . Dar, așa cum spune Osho, Christos, ca și Buda sau Mahomed, este un iluminat, adică a ajuns la esență, la iubire, element comun tuturor religiilor din lumea asta. Așa că, eu aleg să înțeleg că toți cei enumerați mai sus, profesorii mei purtători ai acestui nume, au venit în viața mea pentru a mă ghida cu iubire pe calea iubirii :) Și le mulțumesc.

 featured image