Învață să „let go” cu Carlos L’Abbate

Săptămâna trecută, joi, la invitația Irinei Wagner, am participat împreună cu câteva jurnaliste, la o clasă de yogilates cu Carlos L’Abbate, la Ota. Sper ca după ce citiți cele de mai jos, să nu mai stați pe gânduri și să faceți loc în programul vostru zilnic măcar unei ore de yogilates. Și după aceea veți înțelege ce-i cu zâmbetul lui Carlos în imaginea de mai jos 🙂

foto: Carlos L’Abbate

Foarte multă vreme am avut probleme cu relaxarea, chiar și atunci când eram invitată să experimentez la tot felul de masaje, și am experimentat ceva :), mintea mea nu reușea să se detașeze și să „let go”, așa cum spune și Carlos. Partea cu let go era aproape irealizabilă. Nu mă ajuta nici muzica de relaxare ce se auzea în surdină, chiar mă enerva groaznic, nici tăcerea terapeutului, nici lumânărelele parfumate, nici …, nici…. Sigur, masajul își făcea treaba cât de cât, dar mintea mea era mereu conectată, funcționa fără oprire. Mi-au trebuit vreo 2 ani să ajung să înțeleg cum naiba să fac să let go.

În prima fază, am fost în negare. Nooo, io n-am nicio problemă, nu mă apasă nimic, așa sunt eu, mai agitată, mai restless. Faza doi, am conștientizat că daaaa, am o problemă, și anume, mintea mea care nu mă lasă să trăiesc în prezent, se chinuie să rezolve chestii din trecut și să vadă ce-o să fac mâine, poimâine, la vară. Adică, acu’, aici, nu există. Ei bine, faza trei a fost când m-am prins că, de fapt, tot ce contează este acum și aici. Și când începi să faci lucruri conștient. Și când ignori mintea, cel mai mare sabotor al fericirii și armoniei, atunci când te înțeapă cu tot felul de gânduri care mai de care mai nasoale. E la fel ca într-un dialog cu cineva care te scoate din minți. Dacă îl asculți, te enervezi, te superi, te întristezi, te învinuiești, te chinui. Dacă-l lași să vorbească, dar îl ignori, la un moment dat te trage de mânecă și zice în gura mare că nu-l auzi, nu-l asculți și atunci iar te simți ca mai sus, adică nasol. Mai este o variantă. Singura. Alegi să nu stai de vorbă cu el. Îl saluți, dar treci mai departe zâmbind. La fel este și cu mintea. Ea vrea să te controleze, să fie stăpâna ta, îți gâdilă orgoliul ăla care ne sabotează viețile, dar tu alegi să zâmbești și să treci mai departe. Cam despre asta este vorba și la clasele lui Carlos. Înveți să fii conștient, să te bucuri de prezență, să-ți iubești corpul așa cum este el, să lași gândurile să treacă pe lângă tine. Să let go 🙂

Așa cum îi spune și numele, Yogilates este o combinație de yoga și Pilates, dar nu o să vă povestesc despre ce și cum aparține unei sau alteia dintre cele două componente, cel mai bine este să mergeți să încercați. Sigur, sunt persoane care vor spune, ahhh, dar eu n-am făcut niciodată yoga sau pilates, nu o să pot face nimic din toate mișcările astea. Ei bine, asta e frumos la ambele forme de mișcare. Nu trebuie să faci nimic din ceea ce nu poți face. Nu este nicio competiție, nu te îndeamnă nimeni să ridici piciorul mai sus decât poți sau să stai într-un picior mai mult decât te țin mușchii. Singurul lucru pe care trebuie să-l faci este să fii prezent. Fiecare mișcare pe care o faci să se bucure de atenția ta totală. Fiecare respirație să fie conștientă, nu mecanică. Iar dacă te pierzi printre gânduri, nu trebuie decât să te întorci la muzică și la vocea lui Carlos.

Nu spun că ar fi ușor. Nu-i, pentru că trăim așa de prea multă vreme, avem niște tipare după care funcționăm automat și care sunt greu de îndepărtat. Dar nu imposibil, vă spun din experiență 🙂 Când m-am apucat să studiez yoga, mi-a fost extrem, dar extrem de greu să fac cele de mai sus. Însă, cu timpul, am reușit. Cel mai greu era să las gândurile să treacă pe lângă mine. Așa că mi-am creat un filmuleț mental în care vizualizez gândurile ca fiind reclamele alea obositoare de pe DN1. La început, citeam foarte exact gândurile … am dead-line mâine și nu am scris niciun text … am ședință cu părinții … mi s-a aprins becul la benzină … ce naiba mai fac de mâncare astăzi … aoleu, am uitat să iau mâncare pentru pisici … Apoi, încet, încet, au început să se estompeze, apoi să dispară cu desăvârșire. Sigur, am momente în care mă năpădesc și pe mine toate gândurile negre, gri, verzi, toate, toate, dar de fiecare dacă când apar, închid ochii, respir adânc și conștient, iar ele se destramă ca un abur.

Carlos spune, iar eu sunt în totalitate de acord cu el, că ne-am îndepărtat de la adevărata noastră esență, ne-am neglijat viața noastră interioară pentru a da importanță mult prea mare celei exterioare. Ne dorim lucruri, case, mașini, vacanțe, pantofi, dar tot nu reușim să fim fericiți. Și asta pentru că privim viața interioară separat de cea exterioară, iar ele formează un întreg, de aici vine fericirea, din armonizarea lor celor două lumi și din conștientizarea întregului.

Gata, aici mă opresc și vă invit să mergeți la Carlos, marțea și joia de la 19.30, și sâmbăta de la 11.00. Abonamentul costă 150 lei pentru 5 ședințe, iar dacă vreți să experimentați o singură oră, prețul este 40 de lei. Adresa și alte detalii găsiți aici.

Ah, v-aș mai spune că după ora de yogilates cu Carlos, toate fețele jurnalistelor erau senine, luminoase și zâmbitoare 🙂

featured image&photos

Later Edit: Carlos m-a rugat să adaug că în afară de Ota, mai ține clase de yogilates la World Class și clase private.