De ce te apucă vorba la miezu nopţii, iubita mea? Mami, pe mine mă apucă să vorbesc la miezu nopţii, pe întruneric pentru că nu-ţi văd ochii…

Discuţia de mai jos a avut loc într-o seară, pe întuneric, înainte de culcare, în patul Maiei.

Măi, mami, de unde s-au născut toţi oamenii ăştia de pe planeta asta? Cum m-am născut eu, tu, tati? Toţi oamenii ăştia? De unde au venit? Da, ştiu, de la Adam şi Eva, nu-i aşa? Iubita mea, asta este o legendă. Da, da, ştiu, e o legendă, adică nu ştim dacă este adevărată. Dar, aşa am învăţat la religie, ne-a spus domnu de religie şi el ştie bine de tot. L-am şi întrebat cât de bine ştie ce ne spune şi mi-a zis că a învaţat de la 30 de ani. Adică ştie bine, măi, mami. Dar de fapt, domnu de religie ne-a zis că primul om a fost Isus. Dar dacă el a fost primul om, cum au apărut ceilalţi?

Hai să-ţi zic ceva mami, şi gata, ne culcăm. Vorbeam într-o zi cu Vladimir la şcoală şi mi-a zis că el nu crede în Dumnezeu. Şi eu l-am întrebat… Vladimir, tu ştii cine este Dzeu? Şi el a zis, da, Maia, ştiu, un om bătrân. Nu, Vladimir, nu este un om bătrân, este o forţă, o putere. Şi cum să facă (cum să ilustreze, adică) oamenii o forţă, nu au cum să o vadă, aşa că au zis că este un om bătrân, aşa, ca să înţeleagă toată lumea. Şi Isus este tot o forţă. Nu un om. Mami, tu ştii cum l-aş desena eu pe Dzeu, adică forţa asta? Aş face un cerc şi l-aş colora înăuntru cu galben deschis, deschis, apoi aş face aşa în jurul bilei cu galben mai închis, portocaliu şi aşa un fel de bej, nu ştiu cum să zic, dar eu ştiu, văd în capul meu. Aş face-o aşa ca un asteroid care cade pe pământ. Dar, mami, nu pot să fac exact ca în creierul meu, adică nu e ca şi când aş putea să desenez exact ce văd eu în creierul meu, desenez şi eu cum pot. Doar artiştii pot să scoată ce este în creierul lor, bine şi eu sunt artistă la pictură şi la desen. Ah, şi la balet, că fac balet de mult. Mami, tu crezi în Dzeu? Adică în forţa asta? Eu cred, mami. Şi în Moş Crăciun.