Nu fac parte din categoria persoanelor care folosesc un singur parfum. Una dintre prietenele mele, cea care înţelege dincolo de cuvinte, poartă acelaşi parfum de când o cunosc, de vreo 15 ani mai exact. A mai avut ceva încercări de-a lungul timpului, dar s-a întors întotdeauna la acelaşi. Când simt aroma lui, prima persoană care-mi apare în gânduri este ea. Dacă aş intra legată la ochi într-o încăpere plină de oameni, sunt sigură că aş putea să o găsesc doar lăsându-mă ghidată de miros. Pot să spun că este semnătura ei.

La un moment dat, mi-am pus problema că nestatornicia mea în ceea ce priveşte parfumurile, poate însemna că sunt nehotărâtă, instabilă, imatură, că nu pot să îmi iau un angajament pe termen lung. M-am speriat la gândul că lipsa de fidelitate pentru un parfum anume, ar putea să însemne haos interior. Mi se părea că alegerea unui singur parfum pe viaţă este o dovadă de autocunoaştere, un „statement”, ştiu cine sunt, ştiu ce vreau şi ştiu să mă fac înţeleasă.

Acum, după nişte ani în care am tot încercat să găsesc o explicaţie, sunt împăcată cu multiplele mele alegeri olfactive. Nu mai cred că sunt nestatornică, ştiu că îmi place diversitatea, iar asta nu este ceva rău. Nu mai cred că sunt imatură, ştiu că maturitatea înseamnă să accepţi şi să primeşti fiecare zi aşa cum vine, chiar dacă miroase altfel. Nu mai cred că 10 parfumuri preferate înseamnă agitaţie şi dezorientare, ştiu că poate însemna că nu-mi este frică să-mi asum riscuri şi să încerc lucruri noi, iar asta, zic eu, este de bine.

Unul dintre parfumurile mele este 212 de la Carolina Herrera. L-am primit prin 1998, când lucram în ProTv, şi de câte ori îl port, îmi aminteşte de perioada aia nebună, când plecam dimineaţa cu noaptea-n cap şi mai ajungeam acasă când dădea Dzeu.

Îmi aminteşte de Milano, de nopţile lungi din Backstage, de filmările de la mare, de colegii mei care mi-au devenit prieteni, de lungile ore de montaj, de conversaţiile interminabile pe teme existenţiale, de râsete zgomotoase, şampanie, fiori pe şira spinării, descoperiri, cuvinte potrivite şi vin fiert în filtru de cafea. De câte ori îl port, mă încearcă o stare de fericire inexplicabilă şi libertate, şi din când în când, închid ochii şi savurez fiecare clipă.