Gutuiul meu pitic este plin de fructe mari, galben aurii care aşteaptă cuminţi să fie culese. Când eram mică, Maia punea gutuile între geamuri, habar n-am de ce, şi din păcate, ea nu mai este ca să o pot întreba. Aşa îi spuneam eu bunicii mele, Maia, şi o iubeam tare, tare mult. Astăzi dimineaţă, când am ieşit în curte să vă ce mai fac gutuile, mi-am amintit de mâinile ei calde şi bune care mă mângâiau, care-mi făceau cele mai bune minciunele, mă strângeau la piept, împachetau darurile de Crăciun, îmi tricotau fulare şi mănuşi, scrobeau aşternuturile, făceau cea mai bună supă cu găluşte, cel mai bun gem de prune şi strecurau pline de mister gutuile între geamuri.

Gutuile din curtea mea sunt Măiţa, bunica mea bună şi blândă.