Mă emoționez când văd un răsărit de soare, mă trec fiorii pe șira spinării când simt mirosul primăverii în nări, zâmbesc necontrolat atunci când aud zăpada troznind sub pași. Și plâng cu lacrimi de crocodil la filme romantice și din când în când la … reclame. Sunt sensibilă și mă mândresc cu asta.

Sensibilitatea este privită cu oarece dispreț în societatea minunată în care trăim. Și asta pentru că, cică dacă ești sensibil ești cumva neadaptat, ești nelalocul tău, n-o să ai succes ever and ever and ever. Vorbim, desigur, despre succesul ăla pe care-l promovează societatea modernă. Dacă este așa, în mod clar mă pot declara o neadaptată și mai ales, o ratată în materie de succes :)

Sensibilitatea se vede pe față, știm asta cu toții. La fiecare emoție a sufletului, corpul reacționează, iar primul organ care traduce emoțiile noastre este pielea.

HYDREANE-LEGERE_40mlPoate din cauza sensibilității mele emoționale am tenul extrem de delicat. Nu pot să folosesc orice cremă, nu pot să mă machiez aproape deloc, dacă un fir de praf îmi atinge fața și fac imprudența de a încerca să-l îndepărtez cu mâna, gata, pielea se înroșește fix pe urma pe care a descris-o degetul. Când mă bucur, tenul capătă o nuanță rozalie, dacă mă intimidez, parcă ia foc, când sunt calmă și împăcată cu mine, strălucește plin de-o lumină aurie. Da, știu, poate spuneți că sunt nebună, dar am studiat manifestările ce-mi însoțesc emoțiile, am eu, așa, o aplecare spre studiu :)

Unul dintre brandurile care mă scoate mereu din episoadele mele de ten iritat, mai ales în sezonul rece, atunci când la emoții se adaugă și vremea nu tocmai blândă de afară, este La Roche Posay. Recunosc, mă scoate din încurcătură și vara, atunci când praful binecunoscut al orașului se așterne pe fața mea, apoi transpir, asta e, știu că prințesele nu transpiră, dar io mi-s de la țară, și instantaneu îmi apar bubițe și pete, și m-aș scărpina mai rău ca un cățel plin de purici. La Roche Posay are o cremă pe care o recomand cu mâna pe inimă pentru că pe mine, una, sensibilitatea personificată, mă ajută să calmez reacțiile tenului la vremea de afară. Este vorba despre Hydreane, o cremă hidratantă pentru pielea sensibilă, care vine în 3 variante, Legere pentru ten normal și mixt, Riche pentru ten uscat, și Extra Riche pentru tenul foarte uscat.

Hydreane calmează senzațiile de disconfort, furnicături, iritații etc. apărute din cauza factorilor interni și externi, menținând în același timp o bună hidratare la nivelul pielii.

Dar să revin la emoții, că doar mă știți guralivă. Când eram mică, mama îmi spunea mereu că sunt prea sensibilă, și c-o să am de suferit. Nu prea înțelegeam de ce se va întâmpla asta. E adevărat, atunci când găseam un pisic cu urdori la ochi și pricăjit maxim, mă umfla plânsul și aș fi făcut orice să-l iau acasă. Sau îmi amintesc de un film rusesc cu doi adolescenți, eram fan filme rusești, care se iubeau împotriva tuturor, și care m-a făcut să sufăr ca un câine. Am plâns la filmul ăla mai mult decât la toate filmele pe care le-am văzut de atunci încoace.

Paradoxal poate, mie nu mi se părea că sufăr, doar simțeam și mi se părea o chestie foarte normală. Nu-i înțelegeam, și nu-i înțeleg nici acum, pe cei care nu vor să simtă și-și înconjoară sufletul cu multe porți înalte și grele, pe care la închid cu lacăte de proporții uriașe. Copil fiind, îmi lăsam sufletul să simtă tot ce era în jurul meu. Și acum încerc să fac la fel, din păcate, nu funcționez la capacitate maximă, m-am făcut mare și câteodată, ajung la vorba mamei :(

În diminețile geroase de iarnă, mama venea și-mi deschidea larg geamurile, iar mie îmi plăcea să stau în pat încotoșmănată în plapumă, și cu ochii închiși, și să inspir profund mirosul de ger. Nu știu dacă știți asta, dar gerul miroase foarte frumos :) În zilele geroase, îmi mai plăcea să o ajut să strângă rufele de pe sârmă. Mă fascina cum înghețau exact în forma în care erau atârnate, steluțele de gheață care le îmbrăcau și din nou, mirosul ăla amețitor de curat, proaspăt și natural. Nu exista balsam de rufe pe vremea aia, iar miros ca ăla n-o să producă ever nicio fabrică de detergenți.

La mare, mă întindeam pe nisip și eram atentă, pe rând, la fiecare senzație pe care mi-o provoca fierbințeala nisipului, adierea vântului, sunetul valurilor. La Câmpulung, mergeam pe dealurile din jurul casei și ne rostogoleam în iarba înaltă, țipând fără opreliște, iar când ajungeam jos, rămâneam răstigniți pe spate, cu privirea pe cer, urmărind norii. Însă, nu mă pierdeam de tot printre ei, voiam să simt fiecare atingere a gâzelor pe piele, mirosul de iarbă strivită, energia pe care mi-o dădea pământul.

Nu cred că sensibilitatea este o slăbiciune, nu cred că un om sensibil suferă mai mult sau nu poate să ajungă acolo unde-și propune. Chiar cred că, la un moment dat, și sper să se întâmple asta în timpul vieții mele, lumea va aparține celor sensibili. Până atunci, hai să facem o selecție și să citim chestii amuzante,  hai să ne râdem ca în copilărie, să dansăm pe muzica de la genericele emisiunilor, să inventăm motive de petrecere, să simțim și să ne dăm voie să exprimăm toate emoțiile care vin peste noi.