Mami, tati, vine Ziua Copilului, ce cadouri îmi luați? Vreau unul de la mami, unul de la tati, unul de la Budi, de 1 iunie vreau să fac doar ce vreau eu, numai ce vreau eu și norocul meu că pică sâmbăta că nu mă duc la școală și putem să sta împreună, toată ziua, toți 3, familia noastră! Tanannnnam!

Tatanamul ăsta a fost urmat de o mișcare amplă de brațe și poza de final pe care o tot exersează la orele de dans: genunchi drept flexat, șold aruncat într-o parte și zâmbet cu blink-blink. Apoi a urmat lista de cadouri, scurtă, dar intensă ca să spun așa. Adică îndeplinirea dorințelor necesita o intensă cotrobăire prin buzunare, conturi și alte locuri prin care ar mai fi putut sta banii. Dintre toate cadourile pe care și le dorea, cel mai mult m-a atras ăla cu familia de 3 și m-am tot gândit ce s-ar mai potrivi lângă. Și atunci când știi cum să ceri și mai ales ce să ceri, Universul face tot ce poate el și-ți oferă acel ceva. Așa că, deschizând facebook-ul cu vreo 3 zile înainte de ziua mult-așteptată, mi-a sărit în ochi propunerea Clubului de Echitație Hollandia. Îmi sugera în mod direct să-l plac, așa că l-am plăcut de-ndată și i-am mulțumit în gând că mi-a dat ideea pentru cel mai grozav cadou pentru Maia. Nu se afla pe lista ei, dar eram precisă că nu va protesta nicio clipă: lecții de călărie.

De ce scriu abia acum despre cadoul de 1 iunie? Apăi, pentru că acum mi-am dat seama că un articol despre cadoul Maiei poate da idei și altor părinți cu copii îndrăgostiți de cai sau poate fi o propunere de petrecere a timpului liber în familie într-un cadru absolut minunat. Clubul Hollandia este un Country Club, adică în afară căluților, există și un restaurant, o terasă cu grătar, piscină și o pajiște verde, verde, cu iarbă moale și frumos mirositoare unde, culmea culmilor, copiii au voie să se tăvălească.

Hollandia

CaiAlergand

SavannahFrumoasa și șmechera Savannah :)

CindyCindy, cu personalitate și nechezat șugubăț

DevilDevil, mândru de el, pupăcios și … mucios :)

Noi, părinții de copil călăreț, am stat cuminței la o măsuță îmbrăcată într-o față de masă cu pătrățele alb-albastre, și am băut o bere rece ca gheața. Copilul din dotare a uitat cu desăvârșire de noi, chiar la următoarele lecții am lăsat-o singură pentru că după lecție, are multă treabă cu Violeta, profesoara de echitație sau cu Cătălin, îngrijitorul căluților, care a luat-o cu el peste tot. Așa că fii-mea, cu mare bucurie, dă de mâncare căluților, îi țesală, cară fân și găleți cu chestii, lucruri pe care acasă dacă aș pune-o să le facă, m-ar privi ușor de sus și și-ar găsi imediat altceva de făcut, pentru școală, ca să n-am ce comenta :)

HollandiaCam asta se vedea de la masa noastră

Mai am un motiv pentru care scriu și voi scrie mereu despre petrecerea timpului în natură. Toată lumea cunoaște problemele pe care le au copiii din zilele noastre, probleme pe care noi nu le aveam în copilărie pentru că stăteam aproape toată ziua pe maidan, așa cum spunea mama, și ne alergăm de dimineață până seara afară, în aer liber. Chiar vorbeam cu soțul meu, într-o zi ploioasă în care Maia nu avea cu cine să iasă afară pentru că toți copiii erau sigilați în case, și ne aminteam cum atunci când ploua, ieșeam în fața blocului și săream în toate bălțile, iar dacă se întețea ploaia, ne băgam cu toții în scara blocului și ne jucam acolo, uzi fleașcă, dar veseli nevoie mare.

La orele de yoga, am observat un lucru care m-a întristat și îngrijorat în egală măsură. Copiii nu mai știu să se joace, nu pot să se bucure, să simtă, să trăiască așa cum simt, li se pare ciudat să țopăie, să inventeze, să se lase în voia a ceea ce simt în interiorul lor. Într-o dimineață, i-am scos la o lecție de yoga afară, în curte, pe iarbă, și am constat că nu se simt deloc confortabil în natură. Firele de iarbă îi înțepau, gâzele zburau prea aproape de ei, albinele aveau treabă cu florile din apropiere, pământul era prea tare, vântul adia și le deranja părul … Și mi se pare foarte trist că au pierdut aproape total relația cu natura :(

Călăria poate ajuta foarte mult la restabilirea acestei relații și chiar se folosește în terapia copiilor cu diferite probleme de sănătate, fizică și psihică.  Fizic, călăria îl determină pe copil să-și folosească toți mușchii corpului și îl ajută să crească și să se dezvolte armonios. Psihic, terapia cu cai alungă temerile acumulate în timp, îl ajută pe copil să interacționeze mai bine cu cei din jur, îi crește încrederea în sine, îi crește puterea de concentrare și atenție, îi dezvoltă simțul responsabilității, îl învață ce este respectul.

Clubul Hollandia se află la aproximativ 35 km. de București, în satul Ostratu, Corbeanca, pe malul unui lac, și este un loc în care  uitați de toate problemele și grijile care vă macină, iar copiii se simt liberi să alerge și să se tăvălească și să facă tot ce simt. Nu este obligatoriu să luați lecții de călărie, puteți doar să mergeți să beți o cafea și să petreceți o zi în mijlocul naturii, împreună cu căluții veseli și prietenoși, și cu oamenii frumoși care au grijă de acest loc.

Alte informații și imagini găsiți pe pagina de Facebook a Clubului Hollandia.

Enjoy!