Categoria dezamăgiri 2, de fapt 1

Citind unul dintre comentariile de la un post anterior, Categoria dezamăgiri, mai exact, comentariul Zuzelor :), mi-am amintit de un articol pe care l-am scris prin 2009 în Tabu, şi m-am gândit să transcriu aici o parte din el. Este vorba despre BaliSpa de la Cornu şi cu siguranţă beauty editorii cu care am fost în acel press-trip îşi amintesc foarte exact fiecare moment în parte.

Sursa foto: http://www.pentrudive.com

Always a lansat un nou absorbant, iar conceptul acestui eveniment a fost diferit faţă de cele obişnuite. Mesajul este clar, menstruaţia nu este o boală, ci o stare firească, naturală prin care trece orice femeie, este un semn al sănătăţii corpului şi chiar dacă nu se simte de milioane, trebuie să profite la maxim de această perioadă. În acest scop, Always a oferit unui grup de beauty editori un week-end de relaxare la Pro Estetica Sana The Bali Spa, la Cornu. Sloganul care a însoţit lansarea Always a fost „ bucură-te de fiecare zi”, „ vezi partea plină a paharului” şi alte variaţiuni pe temă. În cele ce urmează o să vă demonstrez că şi în condiţii de stres, poţi să vezi latura roz a vieţii. Week-end-ul programat pentru relaxare la Cornu a picat destul de prost pentru mine, dar foarte bine pentru scopul declarat al campaniei. În plină manifestare a SPM. Nici dacă făceam calcule elaborate, nu se potrivea mai bine.


Analiza

Pentru a vedea care sunt obiceiurile româncelor în perioada despre care vorbim, Always a realizat un chestionar pe care l-au primit şi jurnalistele participante la press-trip. La o analiză obiectivă, eu am constat că am probleme cu mirosurile, sunt destul de irascibilă, mă enervez rapid, am uşoare stări de confuzie, nu sunt foarte tolerantă, emit păreri radicale, sunt sensibilă de-mi dau lacrimile şi la reclame, etc.

Călătoria

Mă trezesc, duc copilul la grădiniţă, mă întorc să-mi beau cafeaua, fac bagajul, afară este frumos, iar eu mă gândesc numai la terapiile balineze şi piscina de la Spa. Am uitat să spun că toate prietenele mele au aflat despre această mini-vacanţă şi una dintre ele chiar mi-a spus verde-n faţă că mă invidiază. Poate de aici şi întâmplările care au urmat…

Mirosul

La Spa ne aştepta o surpriză. Prima dintr-un şir lung. Un miros pătrunzător de ceapă prăjită. Nu ştiu ce să spun, dar eu când spun Spa mă gândesc la linişte, plante aromatice, lumânărele parfumate, beţişoare de răşină, mă rog. Stomacul meu chinuit s-a întors pe dos, dar privindu-le pe Mihaela şi pe Denisa de la agenţia Wunderman care a organizat press-trip-ul, am decis că trebuie să văd partea plină a paharului şi mi-am spus că vom avea un prânz pe cinste. Din păcate, nu a fost aşa. Nu-i nimic, mi-am spus, mă programez la terapiile incluse în pachet şi mă relaxez.

Iritabilitate

Mă îndrept plină de entuziasm spre recepţie şi spun că aş vrea să încerc un ritual balinez. Doamna responsabilă cu programările îmi spune că nu mai are loc şi pentru mine, sunt alţi clienţi. Simt cum începe să-mi crească tensiunea. După multe căutări, într-o programare în care nu s-ar fi descurcat nici Einstein, găseşte un loc. Dimineaţa la 8 jumate. E bine şi aşa, deşi îmi doream să dorm mai mult.

Confuzie

Este rândul colegei mele de la Unica, dar şi ea se confruntă cu aceeaşi problemă. Plec repede, nu vreau să asist la o nouă discuţie, şi mă îndrept vitejeşte spre piscină. Sigur viaţa mea va fi mai frumoasă dacă înot. Din păcate, piscina este ocupată de alţi clienţi. Tensiunea creşte şi odată cu ea starea de confuzie. Unde mă aflu? Decid că trebuie să mă simt bine, aşa că merg în cameră unde mă apuc să citesc. Din păcate, şi vei întâlni foarte des aceste cuvinte, în cameră este foarte frig. Cer o altă cameră, nu se poate. Vine cineva să verifice aerul condiţionat, nu merge. Mă pricopsesc cu un radiator şi cu îndemnul de a dormi şi noaptea cu el în priză. Refuz politicos, mă înfăşor în pilotă şi mă cufund în lectură. M-am calmat. Am învins sindromul. Cel puţin pentru câteva ore.

Gândire pozitivă

Ritualul balinez a fost super. Tempo, terapeutul venit din Bali, mi-a făcut un masaj care a îndepărtat urmele serii trecute şi m-a făcut să văd soarele care strălucea şi în camera mea.

Ce urmează mai jos a picat la montaj ca să zic aşa, prin urmare, adaug acum ca să fie clar prin ce am trecut.

Din păcate, camera de masaj era extrem de mică, se auzea conversaţia purtată de două doamne în camera de alături, iar punctul culminant a fost duşul obligatoriu după un scrub energizant. Cabina de duş, impropriu spus de fapt cabină, era pur şi simplu o cădiţă cu duşul aferent, montată chiar în camera de masaj şi izolată printr-o perdea de duş tip Piaţa Obor. De partea cealaltă a perdelei, balinezul Tempo pregătea etapa următoare a ritualului, în cazul în care nu aţi înţeles, eu chiar făceam duş acolo, şi pentru că nu aveam prosop, am scos capul din spatele perdelei, m-am acoperit cu perdeaua, bleah, şi i-am cerut „ a towel” şi  „disposable panties”, please…Intim, nu?

Lacrimi

Au izbucnit atunci când pe la ora 3 după-amiaza, o petrecere de copii a luat cu asalt centrul spa. Petrecerea cu muzică la maxim, chiote, ţipete şi tropăieli a durat până la 7 seara, timp în care am trecut prin toate stările menţionate în studiile privind sindromul premenstrual şi menstruaţia.

….

Concluzia mea:

Spa este cel de la Sibiu, din cadrul Hotelului Hilton sau Orhideea spa din Bucureşti, Bali Spa nu este un spa ci un aşezământ tip pensiune în care, dacă ai noroc, poţi să te relaxezi, dacă nu, nu.

Recomandarea mea este „ don’t ever think about it”, adică pe româneşte … nu te duce acolo.

Aştept comentariile voastre cu mare interes 🙂

6 Responses to “Categoria dezamăgiri 2, de fapt 1

  • felicia
    10 ani ago

    nu uita de cocor spa de la neptun.

  • Foarte foarte nasoala experienta, insa foarte foarte bine redata atmosfera de acolo! Cu siguranta, voi calca NEVER pe la pensiunea spa-wanna-be, mai ales ca sunt niste preturi extrem de nesimtite in raport cu calitatea serviciilor.
    PS: mi-am amintit de cat de bine isi fac unii treaba, dupa ce am vb, acum 5 min, cu un PR de la o editura (curtea veche, daca insisti). Luni au lansat cartea de mare angajament a Mihaelei Bilic si presa chemata acolo nu a primit cartea, asa cum era absolut normal sa se intample, ci un borcan de gem de prune(!!!???!!). Asa, in incercarea mea de a nu fi pierdut 2 ore degeaba acolo si de a ma intoarce la redactie, totusi, cu un subiect, am incercat un interviu cu doamna doctor nutritionist. La toate intrebarile, mi-a raspuns: „gasiti in carte!”. Bine, bine, dar unde e cartea? Sa raman aici sa-mi iau notite sau ce pot face?
    Si m-a trimis la fetele de la editura care, mi-au promis ca imi vor trimite cartea la redactie, pentru ca muntii de carti de acolo sunt luati „pe gestiune”. N-am inteles ce si cum, dar am sperat ca se va tine de cuvant. Asta, luni! N-am primit nici un raspuns intre timp. Acum 10 minute, sun piarista. Intre timp, am dat 2 materiale despre carte si pregateam unul pentru duminica, insa aveam nevoie de carte pentru informatii exacte.
    Asa. Ce-mi zice piarista: Nu stiu daca va pot trimite cartea, eventual va pot ajuta cu un discount de 50% la cumpararea ei!
    What? Adica eu trebuie sa scot 50 de lei din portofel pentru a va cumpara cartea despre care trebuie sa scriu? Nu numai ca am promovat-o in lipsa pana acum, dar trebuie sa o si cumpar pentru a o mai promova de aici incolo?
    Si ea: Pai…(intr-o miorlaiala insuportabila)…nu stiu ce sa spun..o sa incerc…nu stiu…ca am avut cateva carti pentru protocol, dar s-au epuizat…
    Si eu: Care carti? Ca la lansare nici un ziarist nu a primit carte! Vi se pare normal sa invitati presa la o lansare de carte si sa-i oferiti, in loc de CARTE (doooh) un borcan cu gem??? Sa mintiti ca trimiteti cartea la redactie si mai apoi cand va vedeti cu sacii in caruta, materialele deja aparute, sa va faceti ca ploua? Asa vedeti voi colaborarea cu presa?
    Si ea: (din nou miorlaita)…sa vedem…ce putem face…vorbim….

    Goooood!!!!! N-am mai suportat. I-am urat un calduros „la revedere” si am inchis! Cat tupeu si nesimtire!!!!

  • lilik
    10 ani ago

    Indimenticabila experienta, asa e! Uitasem 🙂 Trebuie sa o scriu si pe aia, poate invata ceva PRistele de plaiurile noastre. Si mai trebuie sa scriu despre un press trip organizat de francezi, ca termen de comparatie:) You are my inspiration!

  • lilik
    10 ani ago

    Din pacate, sunt multe agentii de PR care nu au aflat ce inseamna PR-ul, iar multe dintre domnisoarele angajate sa presteze acest job habar n-au pe ce lume sunt.

  • Dooooamneeee, dar mi se pare culmea tupeului sa ma pui sa dau 900 de mii pe o carte (hai 450 cu indulgenta( prin maxime interventii si pile, doar pentru mine, asa, ca sunt insistenta) despre care TU vrei sa scriu!
    Ah, si mai tare m-a enervat minciuna! La lansare era foarte umila si ma asigura ca voi primi cartea la redactie – desi acolo erau munti de carti, dar probabil ca ar fi trebuit sa ne luam notite atunci ca sa avem ce scrie x( – iar mai apoi cand te vezi cu promovarea gata facuta, ma iei cu „nu stiu ce sa va zic, eventual va pot ajuta cu o reducere de 50%”
    Nu mi s-a mai intamplat niciodata in viata mea sa merg la o lansare de carte unde sa primesc un borcan de gem si sa fiu pusa sa achit cartea pe care va trebui sa o promovez…
    Mi se pare aberant!
    Chiar astept cu nerabdare sa citesc experientele tale 😀

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

0 WooCommerce Floating Cart

No products in the cart.

Introducere in sistemul energetic al chakrelor

Vrei să-ți începi călătoria spre auto-cunoaștere? Descarcă gratuit ghidul Introducere în sistemul energetic al chakrelor și fă primul pas.

Loading...