Despre bere, numai de bine

Toţi prietenii mei ştiu că am şi eu, ca tot omul, câteva chestii la care nu pot să rezist … sarmalele, cârnaţii şi berea extrem de rece. Am scris un material despre bere pentru Tabu de iunie care mi-a şters orice urmă de vină pe care aş fi putut să o simt referitor la una dintre plăcerile vieţii mele.

În primul an în care ne-am mutat mai la ţară, pe la vreo 30 de kilometri de Bucureşti, într-o comunitate tânără şi pusă pe comunicare, o întrebare revenea continuu în conversaţiile nocturne cu soţul meu. Auzi, da’ noi suntem alcoolici? De ce am ajuns să ne punem întrebarea asta cam după primele 6 luni? Păi, pentru că nu era zi în care să nu ciocnim o bere, cel mai adesea, cu vreun vecin. Gardurile sunt joase, iar asta înseamnă că suntem expuşi la toate privirile care se plimbă pe străzi. Ce faci, vecine? Bine, vecine, da’ tu? Auzi, da’ nu mai bine vorbim la o bere? Azi aşa, mâine aşa, până într-o zi în care am început să ne punem întrebarea de mai sus. Soţul meu m-a liniştit şi mi-a zis că dacă am fi alcoolici, după o zi, două de neconsum, am fi în sevraj. Habar n-am dacă e adevărat, dar răspunsul lui m-a liniştit. Apoi, am început să-mi pun problema că dacă nu sunt alcoolică de la consumul de bere, în mod sigur ea este cauza kilogramelor mele în plus. Însă, zilele astea, documentându-mă pentru articolul despre bere din Tabu, m-am liniştit. Nu numai că nu îngraşă, bineînţeles consumată cu moderaţie, deoarece berea nu conţine pic de colesterol şi este foarte săracă în zaharuri, dar conţine vitamine, minerale şi antioxidanţi. Adică, care va să zică, Neplăcutu’, operatorul cu care lucram în ProTv, nu bătea câmpii când îmi spunea că masa lui de seară este compusă din 2 bericioaice. Ştia omu’ ce ştia. Aşa că, abia aştept ca diseară să beau prima mea bere rece ca gheaţa fără să am nici cea mai mică urmă de vinovaţie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

0 WooCommerce Floating Cart

No products in the cart.