S-a lansat primul manual de nutriţie pentru şcolarii mici!

Mie personal, mi se pare o veste foarte bună. Nutriţia pare să fie ultima preocupare a părinţilor şi a şcolilor. În şcolile de la noi copiii trebuie să înveţe orice altceva decât cum să trăiască sănătos şi frumos. La şcoala la care a fost Maia aproape 3 săptămâni, apoi am mutat-o rapid, deşi eu am menţionat în scris în fişa de înscriere că mănâncă atât cât vrea şi ceea ce vrea, doamna a decis că este bine să o oblige să mănânce tot spanacul că altfel o pedepseşte. Copilul l-a mâncat cu noduri şi cu lacrimi în ochi, deşi nu-i plăcea, iar acum nu se mai atinge de spanac, iar atunci i-a fost rău toată seara.

În ţara asta, copilul trebuie să fie gras, trebuie să termine tot din farfurie că altfel e pedepsit, atunci când intri într-o casă primul lucru trebuie să mănânci, indiferent dacă ai mâncat, iar dacă refuzi, eşti considerat nepoliticos. Nu le spune nimeni la şcoală cum trebuie să mănânce şi ce anume este sănătos pentru ei. La noua şcoală a Maiei, deşi este o şcoală cu vederi deschise, mâncarea este orice altceva decât echilibrată şi sănătoasă. Salată boeuf, sarmale, multă pâine dacă se poate foarte albă … Aspectele care ţin de dezvoltarea fizică, psihică, afectivă şi emoţională a copilului sunt aproape total ignorate în sistemul educaţional din România.

Copiii sunt bombardaţi cu informaţii colorate şi apetisante, la televizor, în reclamele din revistele lor, în magazine. Săracii de ei, cu greu fac faţă ispitelor dulci de cele mai multe ori, şi este şi normal. Apoi mai sunt vizitele organizate la McDonalds cu ocazie zilelor de naştere, am căzut şi eu în capcana asta, dar din fericire, nu am găsit loc pentru petrecerea Maiei aşa că am găsit o altă soluţie. Mai sunt acei părinţi care au stive de dulciuri în casă şi cred că este o soluţie pentru lipsa de apetit a copiilor. Adică, mai bine mănâncă o ciocolată decât să nu mănânce nimic, are şi el ceva în burtă. Mai sunt bunicile, despre care povestea şi Dna Lygia Alexandrescu la conferinţa de presă, care consideră că deţin adevărul universal în ceea ce priveşte alimentaţia nepoţilor că doar aşa au crescut n copii şi nepoţi.

Chiar dacă părinţii aleg să fie responsabili în ceea ce priveşte alimentaţia propriului copil, apar întotdeauna binevoitori care sunt dispuşi să ofere şi copilului în cauză o mega ciocolată pe principiul, lasă dragă, că nu moare dintr-o ciocolată.

Manualul de nutriţie se numeşte „Cum să ne hrănim sănătos” şi este elaborat de Lector Univ. Dr. Lygia Alexandrescu şi editat de Editura Aramis. Se adresează copiilor din clasa a IVa, deşi personal, cred că ar fi fost util şi pentru cei mai mici. S-a decis să fie destinat copiilor în jur de 10 ani pentru că se presupune la acea vârstă au noţiuni corecte despre propriul corp. Manualul ar putea fi studiat ca opţional în şcolile din România începând cu acest an, este avizat de Ministerul Educaţiei şi evident, adoptarea acestui opţional ţine de fiecare şcoală în parte şi de învăţători. Adică, mai clar, dacă învăţătorul vrea, lucrează pe manual. Dacă nu, nu.

La conferinţa de presă am înţeles că prima dată manualul a fost respins de Minister, abia a doua oară, probabil după nişte explicaţii elaborate sau cine ştie din ce alte considerente, a fost avizat. În prima fază, reprezentanţii ministerului au spus că nu este nevoie de educaţie prinvind nutriţie în ţara noastră, deşi ne situăm pe locul 3 în Europa la obezitate infantilă.

Manualul costă 9 lei şi poate fi cumpărat de orice doreşte de pe site-ul editurii Aramis. Nu trebuie să aşteptăm să ajungă copilul în clasa a IVa, puteam să-l citim împreună cu copiii chiar dacă sunt mai mici.

6 Responses to “S-a lansat primul manual de nutriţie pentru şcolarii mici!

  • Doamneeeeeeee, daca ar fi sa ma intrebe cineva care ar fi lucrul care ma scoate din sarite in 2 secunde, as spune: intrebarea „ai mancat?”, urmata de „ce ai mancat?”.
    Inca de la gradinita faceam un scandal public iesit din comun- imi amintesc si eu si ma ajuta si mama sa-mi reamintesc- pentru ca seara cand veneau parintii sa ma recupereze, printre primele intrebari puse era si vesnica „astazi ce ati mancat?”. Nu stiu de ce ma stresa atat de tare pe mine intrebarea asta…aveam 4-5 ani la urma urmei….poate m-am nascut nervoasa, habar n-am :))… insa chiar si cand intuiam ca urmeaza sa fiu intrebata ma cuprindea tremuratul de nervi!
    Normal ca mama s-a obisnuit intre timp si a renuntat! Nu am fost niciodata un copil subnutrit, nici unul care uita sa manance sau care refuza aia si aia din farfurie. Mancam bine, sanatos, aproape intotdeauna lingeam farfuria, insa nu suportam si nu suport nici acum sa ma oblige cineva sa mananc sau sa ma bata la cap pe tema asta.
    La gradinita ne spuneau ca nu avem voie sa ne ridicam de la masa pana nu apare ursuletul. Ursuletul asta era un desen de pe fundul farfuriei si era musai sa ni se arate. Poate de atunci am ramas cu sechele si cum imi zice cineva ceva despre mancare la masa – ce putin mananci sau mai lasa loc si pentru felul 3, 5, 9- mi se pune un nod in gat si nu mai pot manca!
    Si daca mama nu mai abordeaza subiectul mancare, mi-am gasit alta belea: „soacra”! Nu cunosc pe nimeni pe lumea asta atat de obsedat de mancare! La prima ora a zilei suna jumatate de agenda sa ia pulsul mesei de dimineata. Pe concubinul care are 30 de ani il suna de cel putin 5 ori pe zi cu aceeasi intrebare: ai mancat? ce-ai mancat?
    Intr-o vreme se obisnuise sa ma streseze si pe mine cu treaba asta, dar m-a prins intr-o pasa cam nervoasa si am lecuit-o!:)))
    Ah..si mai are o intrebare obsesiva: ce-ati mai gatit azi??
    Ultima data, adica azi, i-am zis gem pe paine!:))

    Atat de tare ma streseaza incat nu-mi mai pasa daca ma crede nesimtita!

    Si apropo de copiii obligati sa manance mult, cat pot ei de mult, de toate, de parinti cretini care poarta, la randul lor, cine stie ce sechele de prin copilaria lor, mi-a spus un prieten ca atunci cand era mic nu avea voie sa se ridice de la masa pana nu manca tot din farfurie. Tot insemnand aperitiv, felul 1, felul 2 si desert. Iar atunci cand nu mai putea, il plesnea ta-su pana cand termina tot de mancat, chiar daca la 2 minute dupa, voma. Pana la 19 ani cat a stat acasa cu ei, a fost schelet, desi manca, insa manca mai mult de frica, speriat fiind toata copilaria lui si chiar mai mult de parintii bolnavi de obsesia „mananca tot”. Atunci cand nu l-a mai controlat nimeni si a mancat ce a vrut, cand a vrut si cat a vrut, a inceput sa se ingrase si sa arate ca un om normal.

    Cat despre „macar ciocolata, decat nimic”, cunosc si din astia. Dobitoci care n-au facut niciodata o supa copilului, un piure sau orice altceva in afara de senvisuri cu mezeluri, lapte cu cereale si multe chipsuri. Cunosc un astfel de copil care la 5 ani nu mancase niciodata supa sau ciorba si ma-sa motiva mereu ca nu ii place. Intr-o zi, a ajuns la mine acasa, chiar in preajma mesei. Vreau sa-ti spun ca a mancat 2 castroane mari cu ciorba aproape pe nerasuflate si tot intreba „ce e asta?”. De fiecare data cand ne intalneam, mai apoi, ma intreba acelasi lucru „mai ai ciorba?”. In schimb, atunci cand nu vroia sa manance aceleasi senvisuri cu salam si cascaval pe care i le vara ma-sa pe gat, primea ciocolata. Jumatate de Milka cu alune la pranz, jumatate seara si cate un ou Kinder. Este un obicei zilnic…
    Din pacate sunt si atat de incuiati, incapatanati si „eu le stiu pe toate ca doar cresc de 5 ani un copil” incat nu accepta nici un fel de sfat din partea nimanui! O sa incerc sa le dau cadou cartea asta, dar mi-e teama sa nu o interpreteze drept jignire ca sunt si ciudati rau…

  • lilik
    9 ani ago

    Bine ai revenit! Mi-ai lipsit! Chiar ma intrebam unde ai disparut:)

  • Uf…am un program infernal de o vreme incoace…:(

  • O mare realizare sa oferi copiilor, parintilor si scolilor un manual din care sa inveti ce inseamna sa mananci sanatos. Voi cumpara si eu manualul, multumesc pentru informatie.
    Scolile care ofera masa copillor ar trebui sa invite si parintii in elaborarea meniului. La fiecare inceput de luna,noi primim meniul care va fi servit fetitei noastre in luna respectiva, specificandu-se si nr de calorii total. Parintii care doresc sa guste din mancarea copillor, sunt invitati la pranz pentru a-si forma o parere. In plus acum copii pot alege intre paine alba si paine integrala, iar de la anul se vor organiza ateliere de gatit. Dar cred ca cel mai important rol il are mama, copii invata de acasa ce e e bine sa manance si ce nu,si obiceiurile alimentare proaste din copilarie isi spun cuvantul in adolescenta si in viata de adult.

  • florin
    9 ani ago

    CUM SA NE HRANIM SANATOS
    Manual de pionierat ,
    Cinste celei care l-a creat.
    Sa -l urmam , ca-i bun si ne invata
    Cum sa nu ne batem joc de viata .

  • lilik
    9 ani ago

    Florin, foarte tare!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

0 WooCommerce Floating Cart

No products in the cart.