Spiritul copilăriei în pericol

Şcolile sunt închise de ieri, iar eu sunt cuprinsă de o bucurie lăuntrică care-mi aminteşte de copilărie. Maia este şi nu este bucuroasă că este închisă şcoala. Cred că totuşi ar prefera să meargă la şcoală pentru că acolo este cu copiii şi îşi petrec timpul împreună. Îmi amintesc că, în copilărie, se închideau şcolile destul de des. A mea cel puţin, pentru că se afla într-un câmp şi dezăpezirea ajungea greu acolo. Aşa că stăteam cât era ziua de lungă pe maidan, cum spunea mama, şi mă jucam cu copiii de pe scară. Pe vremea aia, nu aveam cizme turnate cum are Maia şi nici costume impermeabile. Aveam nişte pantaloni albaştri tricotaţi de bunica mea, şi după câteva ore de tăvăleală se transformau într-o chestie îngheţată pe care abia o mai scoteam de pe  mine. Mănuşile, căciula şi fularul erau tot tricotate de bunica, dar asta nu mă împiedica să mă uite Dzeu afară. Mă jucam ore întregi cu Mihăiţă, Vicky, Vasile, Dan Gică, ăştia erau prietenii mei de pe scară, şi cum eram ofticoasă rău de tot, o strigam pe mama din 5 în 5 minute să-i pârăsc. Aşa face şi fii-mea, dar încă nu i-am spus că aşa făceam şi eu, încă mi-e greu să recunosc că eram miorlăită 🙂 Din fericire, la noi pe stradă locuiesc o mulţime de copii, dar din păcate, părinţii îi ţin sigilaţi în case pentru că … e frig, bate vântul şi este zăpadă. Hello, este iarnă! Aşa este iarna, iar copiii adoră să se tăvălească în zapadă, să se bulgărească şi să-i bată vântul. Şi aşa îşi construiesc imunitatea, nu stând la căldurică în casă, non-stop. Norocul Maiei sunt doi fraţi vecini cu noi ai căror părinţi sunt deschişi la minte şi îi trimit afară în fiecare zi. Prin urmare, stau toţi 3 cu orele pe stradă. Într-o seară, a venit acasă absolut mov şi cu gura strâmbă de frig. Abia putea articula cuvintele şi i-am scos hainele aşa cum făcea mama cu mine. Stătea nemişcată, iar eu le trăgeam cu greu de pe ea. Dar era fericită! Şi noi la fel! Mi-a zis că vrea să facă o baie fierbinte şi să doarmă. Atât, mami!

Ce vreau să spun cu asta? Copiii din zilele noastre nu se joacă la fel de mult şi de bine cum ne jucam noi. Şi atunci când se joacă, se joacă singuri, de cele mai multe ori. Iar părinţii sunt aproape inexistenţi în joaca lor. Pe vremea mea, erau o mulţime de părinţi care ieşeau afară cu copiii, iarna, şi făceam curse de sănii sau de oameni de zăpadă. Părinţilor de acum nu li se pare ciudat că nu au timp să se joace cu copiii, chiar aşteaptă de la copii să-i înţeleagă că nu au timp, chef, disponibilitate. Da, şi eu intru în această categorie, pentru că deşi am timp la dispoziţie, nu am întotdeauna chef. Nu ştim să ne jucăm cu copiii, nu ştim să ne bucurăm alături de ei pentru chestii aparent stupide, dar extrem de amuzante. Ne-am pierdut latura ludică. Ni se pare penibil sau mai ştiu eu cum, să ne prostim cu copiii. Vrem să nu strice nimic, să nu murdărească, să nu ţipe, să nu facă dezastru în camera lor, să nu se ude pe haine, să nu…să nu…

Fraţilor, e grav! Rezultatele unui nou raport global publicat de marca OREO şi Ipsos Public Affairs indică faptul că din România în Polonia şi din Portugalia în Venezuela, spiritul copilăriei este în pericol. Studiul arată că majoritatea părinţilor chestionaţi consideră că generaţiile de copii din ziua de azi cresc mai repede decât cele anterioare. Copiii ar trebui să aibă mai mult timp pentru a fi „doar copii”, consideră 8 din 10 parinti din România, dar acest lucru nu se întâmplă, în special din cauza presiunilor cotidiene. De fapt, 4 din 10 părinţi din întreaga lume spun că este mai uşor să programeze o întâlnire la serviciu decât să îşi facă timp pentru propriii lor copii.

Studiul mai spune că părinţii de pretutindeni tânjesc după acea voie bună care îi caracteriza pe când erau copii. De fapt, majoritatea părinţilor din toată lumea (59%), inclusiv 81% din România, spun că nu se distrează în fiecare zi şi 54% din toată lumea spun că trăiesc rar sentimente de bucurie, precum cele din copilărie. România prezintă cel mai ridicat procentaj în rândul tuturor părinţilor chestionaţi care spun că nu se distrează în fiecare zi. Lucrul acesta este evident, nu trebuie decât să mergi o zi cu metroul sau să te plimbi prin oraş privind la chipurile oamenilor şi să constaţi pe propria piele că studiul de mai sus nu minte. Deşi pe la casele noastre, suntem amuzanţi, avem cu toţii prieteni sau colegi amuzanţi şi veseli, atunci când ieşi pe stradă, vezi doar oameni trişti, îngânduraţi şi gri.

Există însă speranţă, în pofida presiunilor şi distragerilor care afectează în prezent timpul petrecut de familii împreună şi spiritul copilăriei. De fapt, 85% dintre părinţii din România spun că sunt hotărâţi să facă tot posibilul pentru a le permite copiilor lor să se bucure de copilărie, iar majoritatea (77%) declară că vor ei înşişi să fie la fel de lipsiţi de griji ca atunci când erau copii.

Putem începe să petrecem timp de calitate cu copiii personali chiar cu ajutorul biscuiţilor Oreo. Maia este înnebunită după reclamă şi vrea să facem jocul de fiecare dată când deschide un pachet. Câteodată, vă spun drept, mă cam oboseşte repetarea mişcărilor din reclamă, dar când o văd cât de tare se amuză, nu pot să refuz.

Aşa că, pe viscolul ăsta, deschideţi un pacheţel de Oreo şi jucaţi-vă. Sau faceţi acadele din zahăr, aşa cum făceam cu bunica, şi sigur vor fi fericiţi. Sau faceţi un cort în mijlocul casei, puneţi o pătură peste 2 scaune, şi băgaţi-vă acolo cu cărticele şi orice vreţi voi. Sau ieşiţi în viscol cu sania măcar juma de oră. O să vedeţi câtă bucurie vă aduce în suflet o astfel de escapadă.

Enjoy!

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

0 WooCommerce Floating Cart

No products in the cart.

Introducere in sistemul energetic al chakrelor

Vrei să-ți începi călătoria spre auto-cunoaștere? Descarcă gratuit ghidul Introducere în sistemul energetic al chakrelor și fă primul pas.

Loading...