Copiii pot învața orice, dar pentru asta au nevoie de libertate

Copiii se nasc intens motivați să învețe despre lumea fizică, socială și culturală din jurul lor, dar au nevoie de libertate pentru a urmări aceste interese, spune Andreea Ursu pe blogul ei.

Știți foarte bine cuiul pe care-l am împotriva sistemului de educație din țara asta. Maia este în clasa a IIa și deja la a treia școală. Am mutat-o pentru că nu accept ca profesorii să-i știrbească personalitatea, să îi spele creierul pentru a se transforma într-un copil obedient și fără păreri personale, nu accept că un dascăl este pus acolo pentru a le distruge copiilor încrederea în sine și pentru a-i traumatiza. Când era întrebată despre cea de-a doua școală, Maia răspundea că este școala de teroare, în condițiile în care era într-o clasă step by step. De la începutul anului, din clasa ei s-au mutat 4 copii și nimeni nu-și pune problema de ce. Toată lumea din școală consideră că ei, copiii, sunt problema. Copiii sunt curioși, vor să învețe tot felul de lucruri, dar vor să le învețe în felul lor, în ritmul lor, fără constrângeri și pedepse. Școala trebuie să fie un loc în care copiii să meargă cu plăcere, nu cu teamă, să învețe de bunăvoie, nu pentru note sau laudele doamnei, școala trebuie să-i ajute să se dezvolte frumos și în funcție de abilitățile fiecăruia. Iar pentru asta, părinții trebuie să se trezească și să nu mai accepte toate umilințele, jignirile și amenințările la care sunt supuși zilnic în clasă.

De aceea, am preluat un fragment dintr-un articol foarte interesant care ar trebui să dea de gândit atât părinților, cât și profesorilor, scris de neobosita Andreea Ursu pe blogul ei homeschooling.urbankid.ro.

” În primii patru sau cinci ani din viața lor le acordăm, în general, această libertate. În timpul acestor câțiva ani, fără a li se preda, învață o mare parte din tot ce învață o ființă umană vreodată. Învață întreaga limbă maternă, de la zero. Învață principiile practice de bază ale fizicii. Învață psihologie în așa măsură încât devin experți în a face pe plac, a enerva, a manipula și a încânta alți oameni din mediul lor. Achiziționează o cantitate imensă de informații factuale. Învață să folosească gadget-urile pe care au voie să le manipuleze, chiar și cele care ni se par extraordinar de complexe nouă, adulțior.

Fac toate acestea din proprie inițiativă, aproape fără direcționare din partea adulților. De fapt, adulții nu-i pot opri pe copii de la a învăța toate acestea, decât dacă îi închid în dulap. Nu doar câteva ”genii” speciale sau copii extrem de auto-motivați fac asta; toți copiii fac asta, cu excepția celor care au probleme neuronale reale.

Dar apoi, la vârsta școlară, e ca și cum i-am închide în dulap. Îi băgăm cu forța în niște incinte numite ”școli”, unde îi privăm de modurile lor naturale de a învăța, ca să nu poată învăța mare lucru singuri, și le dăm profesorilor sarcina de a le ”preda”. Așa că, desigur, în aceste condiții orice reușește copilul să învețe este profund afectat de profesor. Este o profeție care se auto-împlinește. Dacă forțezi copiii să stea într-un mediu în care nu pot învăța singuri, învățatul este în mod necesar dependent de predat.”

Restul articolului și multe alte articole extrem de interesante despre copii, homeschooling și o nouă abordare a educației, găsiți pe site-ul homeshooling.urbankid.ro.

featured image

8 Responses to “Copiii pot învața orice, dar pentru asta au nevoie de libertate

  • tanya
    8 ani ago

    eu inca nu prea pot sa-mi exprim o parere, pentru ca bebe-le meu este „pe drum”, dar….ceea ce se intampla la ora actuala in sistemul educational romanesc ma ingrozeste. zilnic aud de la colegele mele discutii despre ceea ce se intampla la crese, camine, gradinite, scoli. cel mai grav caz s-a intamplat recent cu fetita unei colegele. cand am mers sa o ia de la camin, copil era muscat pe fata in 3 locuri. cand s-a uitat mai bine la ea, pe corp, in total avea 12 muscaturi. unele sangerand. intrebarea este; unde se uitau in momentul ala educatoarele? pentru ca nu e o chestie de fractiune de sceunda, e ceva mai de durata. intrebate, au raspuns ca nu e vina lor si ca alta fetita de 3 ani care este foarte rea a muscat-o pe Alesia. in fine, povestea in sine e mult mai lunga. cu expertize medicale si acuma judecata impotriva sistemului educational romanesc. cu ce se va solutiona, nu stiu. sau alta colega care se plange ca, copilul ei de clasa III-a este marginalizat pentru ca este stangaci si este lovit peste maini ca sa scrie cu dreapta. singurul lucru, este ca imi este groaza sa ma gandesc in ce directie mergem si ce va fi peste cativa ani cand o sa ajunga copilul meu sa devina parte din acest sistem.

  • stefania
    8 ani ago

    Mai pui si tu paie pe foc…De o saptamana simt ca ma sufoc de indignare dupa o clasica sedinta cu parintii. Profesorii (mareamajoritate) au un singur tel: sa aiba in clasa niste mumii, cuminti, fara pretentii, fara intrebari, care sa nu vorbeasca decat atunci cand sunt intrebati. Control, nu cunoastere, nu invatare experientiala, ordine, nu creativitate…Eu, una, m-am hotarat: ori fac ceva sa ii schimb universul scolar lui Octav (8 ani, clasa 2)- ma refer doar la clasa lui, ca sunt constienta ca nu pot schimba sistemul, ori renunt si ma indrept catre zari mai calde…

  • lilik, ai deschis cutia PAndorei..

  • Gabriela
    8 ani ago

    Super, super, super! De trei ori super! Il voi trimite cu permisiunea ta si celorlalti parinti din fosta voastra clasa.:)

  • lilik
    8 ani ago

    Bine ai comentat, Cristina!
    Cutia Pandorei e deschisă de multă vreme, din păcate.

  • lilik
    8 ani ago

    Bine ai venit, Gabriela!
    Nu cred că părinții din fosta noastră clasă sunt interesați de acest subiect, dar bineînțeles că îl poți trimite. Dar să trimiți linkul la blogul Andreei, ea este autoarea articolelor, nu eu. Am preluat un fragment din articolul ei pentru că este un subiect care mă interesează extrem de mult.
    te mai aștept pe aici 🙂

  • Nicoleta
    7 ani ago

    Am mai citit din articolele de pe urbankid.ro. Dezbaterea aceasta insa poate fi extinsa… pagini intregi. Sunt de acord cu ce se spune in articol. Intr-adevar, in scoala de stat, accentul este pus pe disciplina si prea putin pe creativitate si dezvoltarea imaginatiei. Pot insa sa vad dau drept exemplu cazul meu, nu generalizez deloc in apararea profesorilor, pentru ca am acelesi pareri ca si dumneavoastra. Insa, stiti care este paradoxul, dureros de altfel… sistemul actual indobitoceste deopotriva profesorul tanar si entuziast si pe copii. Incearca sa-l disciplineze exact la fel cum o face cu cei mici. Eu am predat un semestru la clasele V-VIII, desenul. O activitate care prin insasi esenta ei se presupune ca este creativa si distractiva. Asa imi imaginam ca e normal. Gresit! Dupa multiple convocari in biroul directoarei unde mi se reprosa constant ca la orele mele nu este liniste in clasa, iar copii nu stau la locul lor in banci…. am renuntat la activitatea didactica. Am ajuns sa fiu complexata ca nu am autoritate …. cand de fapt copii se bucurau de modul in care decurgea ora, iar rezultatele muncii lor, personal mi se pareau bune si foarte bune. In 6 luni… din toate clasele carora le-am predat, am mai avut doar 2 elevi care veneau cu lucrari facute acasa de bietii parinti :). Acesta era barometrul meu… asa vedeam ca le place ce fac si o fac cu drag. Ma gandesc cu groaza ca intr-un doi – trei ani, copilul meu „neamblanzit” 🙂 va merge la scoala….

  • lilik
    7 ani ago

    Nicoleta, mulțumesc mult pentru acest comentariu. Știu că ai dreptate, m-am lovit și eu de zâmbetul fals al directoarelor de școală, deși doar în calitate de părinte. Îmi pare rău că ai renunțat la activitatea didactică, copiii au nevoie de astfel de oameni, dar te și înțeleg pentru că din păcate, sistemul este un balaur cu foarte multe capete, iar noi, niște bieți oameni care vrem să fim sănătoși și liniștiți, înainte de toate. Dar am văzut și tinere învățătoare care nu știau cum să se gudure mai bine pe lângă aceleași directoare, doar doar vor fi „văzute bine”. Și care se duceau la directoare să pârască bieții copii că nu o lasă să-și facă ora. Sunt o fire destul de optimistă, dar în ultimul timp m-a cam părăsit speranța că se mai poate face ceva în țara asta în general, iar în educație în mod special. Degeaba tai capetele balaurului, el are puteri aproape supranaturale de a-și crește alte capete care să susțină viața corpului.
    Nu vreau să te întristez, dar groaza ta este absolut justificată. Copilul tău „neîmblânzit” adică liber și lăsat să se dezvolte în conformitate cu emoțiile, abilitățile și dorințele sale va avea de tras încă din prima zi de școală 🙁 Daaar, poate va avea noroc și vei găsi pentru el o învățătoare deshisă la minte și la suflet, și cu sufiecientă putere să înfrunte directoarea, adică sistemul.
    Baftă! Te mai aștept pe aici.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

0 WooCommerce Floating Cart

No products in the cart.