Cum se calmează copiii cu ajutorul practicii yoga și mindfulness
În lumea agitată în care trăim, care se desfășoară într-o viteză uluitoare, plină de sarcini de îndeplinit, nici nouă, adulților nu ne este prea ușor. Nici noi nu reușim să gestionăm avalanșa de emoții generate de tot ce ni se întâmplă. Oare cum poate face asta un copilaș? Despre adolescenți nu mai spun, la ei, peste multitudinea de emoții, se adaugă și schimbările hormonale care se petrec în corp.
Oboseala și stresul par a fi apanajul adulților. Cel puțin așa tindem să gândim cu toții. Din păcate, copiii noștri sunt extrem de stimulați de mediul în care trăiesc, de cerințele școlare sau cele ale părinților, de noianul de informații, imagini etc. Atât părinții, cât și profesorii sau educatorii își doresc copii ascultători, care fac ce li se spune. Iar copiii sunt prinși la mijloc între aceste cerințe, de cele mai multe ori nerealiste, și devin agitați, neliniștiți și reacționează.
Nu cred că există părinte sau profesor care să nu știe ce înseamnă un copil supra stimulat, obosit și irascibil. De câte ori nu ai auzit sau nu ai spus chiar tu copilului tău surescitat „calmează-te”? Dar te-ai gândit vreodată dacă el înțelege ce îi ceri? Oare își dă seama ce trebuie să facă?
Imaginează-ți cum se joacă copilul tău cu un prieten, ori prietenă. Totul este perfect până când se întâmplă ceva cu construcția pe care a făcut-o sau cu rochița cu care a tot încercat să o îmbrace pe Elsa. Îi observi expresia feței care spune că mai are puțin și explodează, îi surprinzi privirea, îi zâmbești și îi faci cu ochiul. În acel moment, copilul știe că trebuie să intre în zona de calm, dar știe și ce să facă pentru a reuși. Sigur, citind aceste rânduri, îți poate părea imposibil sau doar un vis frumos. Dar nu este așa și yoga te poate ajuta să îți înveți copilul cum să se calmeze singur. Câteva posturi de yoga, un exercițiu de respirație sau simplă numărătoare până la cinci cu ajutorul degețelelor, pot calma copilul. Nu se întâmplă la prima încercare, este nevoie de exercițiu și consecvență.
Cercetările asupra creierului uman arată că respirația și mișcarea pot ajuta la depășirea stresului și anxietății. Corpul nostru este creat pentru a se mișca, dar din nefericire, mare parte a oamenilor moderni duc vieți sedentare, iar copiii lor fac la fel. Trebuie să reînvățăm să ne mișcăm, pentru a avea o viață fericită și a fi sănătoși.
foto: Lilik Yoga Studio
1,2,3,4,5 degețele
Prima dată, poți face acest exercițiu împreună cu copilul. Așezați confortabil, cu picioarele încrucișate dacă aveți posibilitatea, dacă nu, merge și în picioare. Țineți pumnii strânși și îi spui să înceapă numărătoarea de la 1 până la 5, și la fiecare număr să întindă un degețel . Începe cu pumnul drept. Apoi treci la pumnul stâng și numără în ordine inversă până când palma este deschisă. Același lucru îl poate face și un copilaș care nu știe să numere. Pornește cu pumnii strânși, întinde pe rând câte un degețel și respiră la fiecare în parte.
Balasana sau Postura Copilului
Stai pe genunchii ușor depărtați, cu bazinul pe călcâie. Coboară capul pe saltea, în fața genunchilor, curbând coloana vertebrală. Poți întinde brațele în față sau le poți trage pe lângă corp. Menține șoldurile aproape de picioare. Respiră profund timp de 2 sau 5 minute, în funcție de vârsta copilului. Această postură relaxează tensiunea și ajută copilul să reintre în contact cu corpul său și cu respirația.
Secvența Marjaryasana/Bitilasana
Sau Pisica/Vacă, traducerea în limba română îi amuză foarte tare pe copii, așa că te încurajez să o folosești. Este recomandată de specialiști pentru că ajută la recrearea echilibrului emoțional în timp ce relaxează mușchii spatelui și face masaj organelor sistemului digestiv. Când experimentați această secvență, folosiți și sunetele pe care le scot animalele în cauză. Muuu când arcuiți coloana și Miauuuu când o rotunjiți coloana ca o pisică somnoroasă care se întinde.
Adho Mukha Svanasana sau Postura Câinelui cu fața în jos
Această postură oferă o întindere serioasă a mușchilor și eliberează tensiunile din zona gâtului și spatelui. Și aici puteți adăuga sunetele specifice bucuriei unui cățel, puteți „da din coadă” și astfel veți beneficia de un streching suplimentar al musculaturii picioarelor.
Vrksasana sau Postura Copacului
Ajută la dezvoltarea conștientizării propriului corp și a echilibrului, îmbunătățește postura și relaxează mintea. Nu trebuie să execute postura cu talpa pe interiorul coapsei, poate fi dificil pentru un copil. La clase le explic că există copaci mititei, mijlocii și mari. Copacul mititel înseamnă poziționarea tălpii pe laba piciorului de sprijin și la cel mijlociu, talpa stă pe gambă. Important de știut este că toți copacii, indiferent de stadiul lor de dezvoltare, sunt la fel de puternici. Palmele sunt unite în dreptul inimii sau brațele sunt întinse deasupra capului ca și crengile minunate ale copacului.
Ananda Balasana sau Postura copilului
Mai mult decât îi spune numele, ce pot să adaug? Copiilor le place foarte mult această postură pentru că este amuzantă și se recunosc în ea. Postura deschide șoldurile, realiniază coloana vertebrală și calmează mintea. Dacă îi provoci să se balanseze înainte – înapoi menținând această postură, în afara bucuriei, veți beneficia și de un masaj delicat al spatelui.
Salamba Sarvangasana sau Postura Lumânării
Posturile inversate sunt extrem de importante pentru că inversează acțiunea gravitației asupra corpului și face ca sângele și limfa să circule în direcție opusă. La nivel emoțional, Lumânarea ajută la schimbarea perspectivei asupra oricărei situații sau emoții. Stimulează încrederea în sine, iar datorită circulației intense a sângelui la nivelul creierului, îmbunătățește funcțiile acestuia și reduce anxietatea și depresia.
Shavasana sau Postura Visătorului
Întindeți-vă pe spate, cu picioarele ușor depărtate, brațele pe lângă corp, palmele deschide spre tavan și cu tălpile relaxate, în lateral. Închideți ochii și respirați de câteva ori, calm. Apoi, puneți palmele pe abdomen și spuneți-i copilului să respire ca și când burtica lui este un balonaș pe care trebuie să îl umfle cu aer. Inspiri și umpli balonașul cu aer, apoi, ușor, fără să te grăbești, expiri și dezumfli balonașul. De obicei, 5 respirații sunt suficiente, dar nu este nicio problemă dacă depășiți acest număr.
Nu te aștepta să funcționeze de la prima încercare, dar cu consecvență și exercițiu, copilul va realiza singur că toate acestea îl ajută să pășească în zona de calm. Ai răbdare cu el și nu insista să facă ceva ce nu este pregătit să facă. Poți să îi povestești cum te calmezi tu în momentele de agitație sau pentru că exemplul cel mai bun este să faci, nu să spui, invită-l la câteva minute de practică împreună cu tine. În fiecare seară, înainte de culcare, este momentul cel mai bun.
Namaste ♥
Previous Post
