Despre dorințe, carnețele roșii și vizualizare

Întotdeauna am spus că rezoluțiile de început de an sunt bull shit. Că n-ai cum să faci tot ce-ți propui, nu ține doar de tine, iar la finalul anului nu poți decât să trăiești o mare dezamăgire. Ei bine, nu mai cred asta. Cred că dorințele noastre se pot materializa dacă le simțim, credem în ele și le vizualizăm.

tumblr_m77cpoCE141ruw8cno1_500foto

Când eram de vârsta Maiei, îmi doream să fiu medic și să salvez omenirea de boli. Sau scriitoare 🙂 Sau pictoriță de succes. Mi-am dorit o bună bucată de vreme să zbor în cosmos, chiar am visat de multe ori cum umblam eu ca la mine acasă pe navele extratereștrilor care by the way, erau foarte prietenoși 🙂 Prin adolescență, am abandonat ideile astea și am început să-mi doresc tot chestii cumva utopice pentru vremurile alea, se întâmpla în anii’80, cum ar fi să lucrez în televiziune, să fiu model, să scriu la o revistă de femei, să scriu cărți. Spun cumva utopice pentru că în clasa a Xa sau a XIa când visam chestiile astea era anul de grație 1986, iar programul TV era de 2 ore fix pe zi, revistele de femei nu existau, parcă era totuși almanahul Femeia, iar ca model trebuia să ai pile serioase să ajungi pe podium la Apaca. Ei bine, surprinzător, toate aceste dorințe mi s-au îndeplinit. Toate, fără excepție. Este adevărat că nu în 1986, ci abia peste câțiva ani, dar s-au îndeplinit.

Model am fost o singură seară, la un eveniment al ziarului Cotidianul, dacă-mi amintesc bine chiar lansarea ziarului, și marele meu câștig în urma acelei prezentări a fost că am căpătat un prieten pe viață, Crisbășan, și că l-am cunoscut pe Dl. Ion Rațiu, am dat mâna cu el, am schimbat câteva cuvinte și mi-a zâmbit cu toată ființa lui luminoasă. Poate că și asta a contribuit la decizia mea de a nu mă lansa în meseria de model :), pentru că, deși toată săptămâna de repetiții dinaintea spectacolului m-am simțit groaznic, abia în seara cu prezentarea am realizat că viața de model nu este pentru mine. Și i-am întors spatele cu grație și cu zâmbetul pe buze.

Toată povestea asta cu dorințele mi-a venit în cap la începutul acestui an, atunci când mi-am amintit ce-mi povestea R. despre carnețelul ei roșu cu visuri. În fiecare an, își notează în carnețelul roșu dorințele, iar ele, la un moment dat, se materializează. Altcineva îmi spunea că are un panou pe care lipește imagini cu visurile sale. Și da, la un moment dat, se materializează. Sunt sigură că și mintea mea funcționa la fel mai demult, în adolescență și prima tinerețe 🙂 Viața nu era atât de agitată ca acum, simțeam mai mult și mai liber, nu ne puneam atâtea piedici singuri, iar energia circula ușor prin noi și pentru noi. Nu aveam nevoie de carnețele sau de panouri inspiraționale, era suficientă vizualizarea mentală. Acum am :), așa că Moleskine-ul primit de la fetele de la Sephora va fi carnețelul meu roșu 🙂

Anul trecut a fost un an al schimbării, un an greu și frumos în același timp. Un an în care mi-am amintit că totul depinde doar de noi. Este alegerea noastră felul în care vedem lucrurile, felul în care reacționăm în diverse situații, felul în care gândim, felul în care simțim, iubim, trăim. Depinde doar de noi să fim relaxați, calmi, sănătoși, bogați. Depinde doar de noi să fim.

Să aveți un an frumos, un an în care să alegeți să fiți!

 

 

2 Responses to “Despre dorințe, carnețele roșii și vizualizare

  • Stii, acum am realizat ca si dorintele mele din adolescenta s-au materializat in timp, pe rand, cu exceptia uneia. Poate anul asta se va materializa si ea.
    E o idee buna sa tii un carnetel in care sa-ti notezi visele. Dar eu prefer sa le tin in sertarele mintii si sa imi dau seama ca mi le-am dorit in momentul in care se materializeaza. E un sentiment atat de inaltator cand iti dai seama ca totul se aranjeaza cu o precizie uimitore, fix in momentul in care ar fi trebuit.
    Si nu sunt de acord cu zicala aia „ai grija ce-ti doresti pentru ca s-ar putea intampla”. E stupid. N-ar trebui sa ne temem sa ne dorim. Nu ai de unde sa stii ce-ti rezerva viitorul. Poti numai sa speri ca e de bine 🙂

  • lilik
    8 ani ago

    Cristina, tu ești mult mai tânără, sertarele minții nu se blochează ca la mine :), de aia am decis că am nevoie de un carnețel. Ideea este că tot ce mi-am dorit cu tot sufletul, s-a materializat, cred că de fapt secretul este în dorința asta profundă și care te macină 🙂 În ceea ce privește zicala, eu cred că trebuie să avem grijă ce ne dorim 🙂 Te pup și-ți mulțumesc de vizită 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

0 WooCommerce Floating Cart

No products in the cart.