O nouă pasiune și cum văd copiii lucrurile

De când m-am întors de la Timișoara, Maia are un trip, în afară de yoga. Exersează asanele pe unde poate, mai ales în parc de se uită bunicile la noi ca la nebuni, dar activitatea care este în top este … remi. Jucăm remi în disperare. În fiecare seară, toți 3, cu orele.

Așa am redescoperit remi-ul. Când eram copil, acasă la bunicii mei, se încingeau niște partide de remi de cred că vecinii vedeau ieșind fum pe sub ușă și pe la ferestre. Formula era aproape întotdeauna aceeași: Tulu, bunicul meu, Maia, bunica mea, nenea Aurel, fratele bunicii și Petruța, soția lui. Stăteam pe un scaun lângă bunica mea și mă distram fantastic pentru că nu exista rundă la care să nu se oftice cineva. Dar nu orice oftică, ci ceva de neimaginat. Se suspectau că trișează, apoi o dădeau în certitudini, apoi se supărau și-și jurau că nu mai joacă niciodată. Bineînțeles, chestia asta nu se întâmpla, au jucat ani de-a rândul, până când am ajuns eu la liceu, și din păcate, bolile le-au răpit plăcerea jocului. Îmi plăcea foarte tare să-i observ. Mă plimbam de la unul la altul și mă uitam pe table să văd ce piese au. Maia gătea întotdeauna chestii deosebite, așa că partidele de remi din memoria mea au miros apetisant și degete unsuroase. În tipul jocului, se auzea doar radio-ul rusesc al lui Tulu, din care susura muzică ușoară românească.

De toate acestea îmi amintesc inevitabil, în fiecare seară când jucăm remi. Am regăsit atmosfera familială de atunci, și ca să fie tacâmul complet, soțul meu este DJ la laptop. Fiecare, pe rând, își alege o piesă și el o caută pe You Tube, așa că fundalul sonor este foarte variat și neașteptat.

Aseară, după ce l-am ascultat pe Smiley de nenumărate ori, pe Corina cu Monkey Funky până m-au usturat urechile, Dj-ul a ales o piesă clasică, Wonderful Tonight, cântată de Eric Clapton pe scena Royal Albert Hall. Fii-mea era preocupată cu aranjatul pieselor pe tablă, dar a început să fredoneze piesa pe care o știe foarte bine dat fiind că tat-su este fan Eric Clapton. La un moment dat, și-a ridicat ochii din tablă și a exclamat uimită: Uau, ce bătrânel cântă piesa asta! Da’ cum știe el să cânte așa? Da’ bătrânelu’ ăsta a venit direct de la servici, așa în costum și cu cravată, și a început să cânte? Nu știam că Eric Clapton este un bătrânel!!!

Acu înțeleg și eu vorba cântecul … video killed the radio star 🙂

 

2 Responses to “O nouă pasiune și cum văd copiii lucrurile

  • Eu am redscoperit tintarul datorita finutei mele de 6 ani, care este un adevarat as! Eu uitasem cum se joaca dar, cum ea primise un astfel de joc si bunica o invatase, la urmatoarea mea vizita am fost poftita la joc si de atunci invariabil, il jucam. Am mai jucat si „Nu te supara frate!” eu, Mara, bunica si bineinteles, Nasul care mai protesteaza, dar daca vrea Fina, joci! Copii sunt minunati cand hotarasc ei ce trebuie sa faca adultii ca sa se distreze!Iar noi descoperim cata nevoie avem de astfel de momente in care redevenim copii.

  • lilik
    10 ani ago

    Este mare păcat că nouă, adulților, ne este atât de greu să ne coborâm la mintea copiilor și să ne jucăm liber, așa cum fac ei. Și mie mi-a fost greu la început, când Maia era micuță, dar ușor, ușor, m-a învățat să-mi dau frâu liber imaginației și emoțiilor, iar acu ne jucăm așa cum vrea ea. Și ne jucăm pe cinste, cum ar spune soacra mea care by the way, n-are nicio opreliște când vine vorba de joacă. Îi este foarte ușor să se coboare la mintea nepoatelor, nu găsește că ar fi penibil sau mai știu eu cum, și se distrează maxim 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

0 WooCommerce Floating Cart

No products in the cart.

Introducere in sistemul energetic al chakrelor

Vrei să-ți începi călătoria spre auto-cunoaștere? Descarcă gratuit ghidul Introducere în sistemul energetic al chakrelor și fă primul pas.

Loading...