Kind of confesiune

M-am trezit de dimineaţă cu un gând. Ăsta de după punct. Scriu pe blog şi scriu cam la jumate din cât aş putea scrie. De ce naiba mai scriu? Şi cum gândurile mele pleacă de la o simplă plăcintă cu dovleac şi ajung la borna pe care trebuie să o schimb la maşină, acu am plecat de la gândul de mai sus şi am trecut printr-o înşiruire de alte gânduri, nu neapărat firească, pe care voi încerca să o redau aici. Nu ştiu dacă o să reuşesc, gândurile mele vin şi pleacă precum avioanele pe aeroportul Charles de Gaulle.

De curând, m-a întrebat cineva, extrem de mirat şi contrariat, de ce mi-am făcut blog abia acum, deşi lucrez în presă de 15 ani şi de 9 fac beauty. Pe moment, nu am ştiut ce să răspund, aşa că am rămas mută o vreme, după care m-am dezmeticit şi am spus inocent … nu am crezut că poate fi cineva interesat de ceea ce scriu eu. Adică, cine naiba se trezeşte de dimineaţă, îşi face cafeaua şi deschide blogul meu? Mai ales că nu pot să scriu nici în ruptul capului aşa cum scriu o mulţime de bloguri de beauty din ţara asta şi au trafic ca pe DN1 vineri după-amiaza.

Trebuie să fiu sinceră, asta e, am blogul meu şi mă mândresc cu el, dar trebuie să fiu sinceră. Pasiunea mea pentru beauty este, ca orice pasiune, intensă şi chinuitoare. Nu-mi pot reprima entuziasmul atunci când aud/văd/citesc despre vreo descoperire în materie de beauty, deşi ştiu că ar fi mai utilă descoperirea leacului pentru cancer. Lumea se rupe în bucăţi pe lângă mine, iar eu sunt fericită că am citit pe undeva despre o nouă procedură anti-aging. Câteodată mi se pare că ţara arde şi baba se piaptănă, adică cine naiba vrea să citească despre creme şi parfumuri când n-are ce mânca sau n-are un job. De asta nu mi-am făcut blog până acum, Dragoş.

Am fost, sunt şi voi fi un beauty editor atipic. Nu leşin dacă nu am nuştiuce produs. Nu fac cădere nervoasă dacă mi s-a terminat crema de corp sau masca de păr. Nu am pretenţia că ştiu toate produsele cosmetice de pe piaţă sau toate ingredientele. Nu folosesc farduri de pleoape decât la nunţi, botezuri şi evenimente extrem de importante, dar ştiu să le apreciez textura, calitatea pigmenţilor şi rezistenţa. N-am folosit fond de ten până anul trecut în toamnă, dar recunosc un produs bun, ştiu ce conţine şi ce grad de acoperire are. Nu îmi place să recomand produse, aşa cum fac o mulţime de fete care scriu despre beauty, pentru că nu sunt medic şi nici make-up artist sau estetician. Pot să spun ce a funcţionat pentru mine, dar asta nu înseamnă că va funcţiona şi pentru tine. Pot să spun ce îmi place, dar iarăşi, asta nu înseamnă că îţi va plăcea. Pot însă să îţi spun o poveste legată de produsele care mă inspiră, o poveste care poate te va face mai frumoasă pe interior.

Nu plec din casă nici până la magazinul din colţ fără blush, mascara, ruj şi parfum. Mă pasionează cosmeticele, dar nu sunt o mare cumpărătoare şi nici o mare utilizatoare, mă pasionează mai mult ce stă în spatele lor, cum sunt făcute, de cine sunt făcute, cum se ajunge la descoperirea nuştiucărui îngredient. Cine e omul ăla care n-are somn pentru că femeile de pe planeta asta vor să nu mai aibă riduri. Mă interesează istoria caselor de parfumuri, povestea scrisă de-a lungul vremii de aburii unui parfum, vreau să ştiu ce a avut în cap parfumierul X atunci când a scris formula. Mi se umple inima de bucurie atunci când testez o cremă sau când pun pe încheietura mâinii un parfum cu o poveste frumoasă în spate.

Îmi plac oamenii care lucrează în acest domeniu pentru că sunt plini de idei, au o viaţă interioară intensă şi frumoasă, populată de personaje fantastice, sunt bogaţi sufleteşte şi cel mai frumos, împart cu noi toate aceste lucruri. Mă emoţionez de fiecare dată când întâlnesc un astfel de om şi mă emoţionez şi mai tare atunci când mă primeşte în lumea lui fantastică. Mă interesează conceptul pe care se construieşte un produs, campania de promovare, imaginea produsului. Dar sunt extrem de sceptică şi nu cred toate bullshiturile pe care le citesc prin mapele de presă. La dracu, aşa sunt eu, sinceră. Sunt prima care face mişto de găselniţele de marketing ale companiilor de cosmetice, tip proteina de caşmir sau extractul din perle. Poate toate acestea se datorează sau sunt cauzate şi de faptul că am lucrat ceva vreme în televiziune şi o vreme mai scurtă şi intensă în publicitate şi PR. Apropo, dacă tot am ajuns aici… Mama m-a învăţat să fiu modestă, cică aşa tre să fie o fată, nu se dă în stambă cu ce a făcut ea în viaţa ei. Ei bine, am ajuns la 41 de ani fiind modestă şi să fie al dracului dacă m-a ajutat cu ceva. Cică dacă aş zice că am făcut asta sau ailaltă, m-aş lăuda. Aşa şi? De ce nu m-aş lăuda? Apropo de asta, o să vă povestesc la un moment dat despre întâlnirea cu Naomi Campbell …

Să concluzionez totuşi, că mă pierd în amănunte ca întotdeauna… Scriu despre frumuseţe în felul meu şi încerc cu fiecare cuvânt să mă eliberez de auto-cenzura stupidă pe care o folosesc involuntar. Scriu pentru că mă simt bine atunci când o fac. Scriu despre frumuseţe pentru că trăim într-o lume care şi-a şters din memorie plăcerea de a vedea lucruri, oameni sau întâmplări frumoase. Scriu despre frumuseţe pentru că este un exerciţiu zilnic de care sufletul meu are nevoie.

Cred că este foarte abulic acest post, dar nu-l mai citesc şi nici nu-l corectez, asta e, asta sunt eu. Cine vrea să citească, bine, cine nu, nu.

Le mulţumesc din suflet celor care o fac.

Have a plain-spoken day 🙂