1martie. Ziua în care viața mea a încetat. Ziua în care viața mea a început.

Au trecut 9 ani de când a început a doua mea viață. Pe 1 martie, acum 9 ani, mama mea a murit, iar viața, așa cum o știam atunci, a încetat să mai existe. În fiecare an, pe 1 martie, cineva, poate Universul sau poate chiar mama, face ca această zi să nu fie una tristă, ci una plină de bucurie, frumusețe și iubire.

Nu o să scriu despre durerea sfâșietoare care pusese stăpânire pe sufletul meu, atunci, în acea zi. O să scriu despre dorința arzătoare a mamei mele ca eu să fiu fericită. Cu o zi înainte, îmi spusese să nu țin cont de nimeni, să nu mă uit la ce spun rudele, prietenii, nimeni, să fac doar ce cred eu că mă face fericită. Și așa am făcut. Cu sufletul făcut bucăți, dar plin de iubire, cu lacrimile uscate pe față, cu soțul meu de mână am făcut ce mi-a spus inima. În fiecare zi. Fără să țin cont de nimeni și de nimic.

După ce-a murit mama, de multe ori, m-am gândit că toate zilele de 1 martie vor fi cele mai urâte zile din viața mea. M-am gândit că ghioceii îmi vor aduce mereu lacrimi în ochi și-n suflet. M-am gândit că ceasul pe care mi l-a făcut cadou soțul meu chiar atunci, în acea zi, va fi mereu încărcat cu energia acelei zile. M-am gândit că bucuria Mărțișorului va dispărea cu desăvârșire.

Nu s-a întâmplat așa. Chiar și atunci, în acea zi, soarele strălucea la fel ca astăzi. Soțul meu era mai frumos ca niciodată, prietenele mele dragi erau pline de iubire, Dragoș, vărul meu iubit era la mine-n bucătărie, prietena cea mai bună a mamei era lângă ea, tata era.

În fiecare an, pe 1 martie, mama este lângă mine, îmi zâmbește și mă alintă. Prin mânuța caldă a Maiei care-mi atinge obrazul, dimineața. Prin brațul soțului meu care mă strânge lângă el până rămân fără aer. Prin soarele ăsta minunat de astăzi. Prin mănunchiul de ghiocei pe care i-am găsit, nesperat, la moșulețul mucalit din colțul străzii. Prin pupicurile mustăcioase ale motanilor. Prin mirosul cafelei de dimineață.

În nicio zi de 1 martie nu pot să fiu tristă. Azi dimineață, m-a sunat Theo și mi-a luminat ziua. Apoi m-a sunat Andreea și știu că de asta m-a sunat. Pentru că e 1 martie și vrea să fie lângă mine. Acum 2 zile, două persoane care nu-mi sunt prietene apropiate, pe una dintre ele abia o cunosc, ne-au sărit în ajutor. Pur și simplu. Au aflat întâmplător de problema pe care o aveam, ne-au bătut la ușă și ne-au oferit ajutorul. Dezinteresat. Și am plâns. De emoție.

photo

Știu că mama este mereu lângă mine, în orice zi a anului. Dar astăzi, pe 1 martie, este chiar lipită de mine. Mă ține de mână, mă mângâie, mă cocoloșește, îmi răsare soarele, îmi înflorește viorelele, îmi flutură pletele, îmi scoate în cale gărgărițele, îmi spulberă frunzele din curte, îmi înfoaie perdelele de la terasă, îmi îmbobocește forstiția, îmi zâmbește prin norii de pe cer, îmi dă cafeaua în foc, îmi desenează pe asfalt inimi …

Mami, te iubesc până la cer și înapoi!

 

14 Responses to “1martie. Ziua în care viața mea a încetat. Ziua în care viața mea a început.

  • mama estepersoana pe care o iubesc cel mai mult in lumea asta, nu am curajul sa ma gandesc la ziua cand ea nu va mai exista :((.m-a facut sa plang postarea ta si cred ca asta spune multe….

  • andreeabacau
    8 ani ago

    vai cat de frumos ai scris ,m-ai emotionat pana la lacrimi :(( nu vreau sa ma gandesc cum ar fi fara mama

  • Ai scris asa frumos, dar pe mine m-a cam luat plansul. Sper ca mama sa traiasca 100 de ani si sa nu fiu nevoita sa simt vreodata ce ai simtit tu.
    La multi ani pentru 8 martie, care e pe drum :).

  • am citit articolul plin de emotii . M-am emotionat . Foarte frumos ai scris!

  • lilik
    8 ani ago

    Mulțumesc, Mara! Iubește-ți mama în fiecare secundă și arată-i dragostea ta în fiecare secundă 🙂

  • lilik
    8 ani ago

    Mulțumesc, Iguanitza! Pentru tot 🙂

  • lilik
    8 ani ago

    Mulțumesc, Cristina!
    Bucurați-vă amândouă una de alta și arată-i că o iubești! Din păcate, câteodată, ne ia ego-ul înaintea inimii și intrăm într-un tăvălug din care ne este greu să mai ieșim. Când ne dăm seama, e târziu 🙁
    La mulți ani și ție!

  • lilik
    8 ani ago

    Mulțumesc, Andreea! Tot lângă mine este, dar mi-e dor să o strâng în brațe, să-i simt mâna pe frunte și să-i aud râsul …

  • Lili, am pielea gaina si daca nu as fi fost la birou as fi lasat lacrimile sa curga. Ma bucur mult pentru exemplul pe care il voi urma si iti multumesc.

  • Bianca
    8 ani ago

    Mama ta a fost o femeie deosebita, plina de viata…imi aduc aminte ca lasa in urma ei cea mai frumoasa aroma de parfum fin… Si mai imi aduc aminte ca atunci cand facea ceva bun venea mereu la noi si asa se incropea o placuta sueta :). N-am cum sa uit tiramisu facut de ea, cel mai bun, ever!!! Nu gasesc pe nicaieri Amaretto, stiu ca punea(cred ca asta era secretul, pentru ca am facut si eu, dar nu e de-acolo dom’le) Primavara frumoasa, Lili! :*

  • nu am cuvinte, draga mea! atat de sensibila intr-o armura de fier! esti un exemplu de putere!
    bucurie!

  • Ce postare minunata si plina de viata, emotie si iubire! o primavara frumoasa!

  • lilik
    8 ani ago

    Mulțumesc! Nu știu dacă sunt chiar un exemplu sau poate sunt și mama avea din nou dreptate când spunea că sunt modestă 🙂

  • lilik
    8 ani ago

    Thank you, Miss Bodescu! Primăvară frumoasă și ție!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

0 WooCommerce Floating Cart

No products in the cart.