Despre frumusețe pur și simplu…

Frumusețea vine din interior nu este o sintagmă inventată de femeile urâte așa cum am auzit de mult prea multe ori, ci este un adevăr pe care am uitat că-l cunoaștem și probabil, ne este mai ușor să ne facem că nu-l știm.

În toată perioada mea de timeout, mi-am dat seama că lucrurile despre care scriu, cosmetice, parfumuri, etc, pălesc în fața preocupărilor mele interioare și profunde. Sufletul meu se zbate să iasă la lumină și să se regăsească, și chiar dacă, în această perioadă am folosit toate produsele de îngrijire de pe etajera din baie, chipul pe care-l vedeam în oglindă în fiecare zi nu era frumos. Pielea da, era hidratată și fermă, dar expresia feței încrâncenată câteodată, tristă altădată, neliniștită sau de-a dreptul furioasă, nu lăsa să se vadă nicio urmă de frumusețe. Pentru că oamenii sunt frumoși pe dinafară doar dacă pe dinăuntru sunt frumoși, pot avea cele mai grozave creme, pielea se menține în stare bună, ok, dar nu sunt frumoși. În ciuda aparențelor, nu se simt frumoși și nici nu sunt percepuți de cei din jur ca fiind frumoși.

Nu mi-am renegat cremele minunate, chiar le-am folosit mai ceva ca până acum, dar frumusețile mele de lacuri colorate m-au abandonat la fiecare încercare, pur și simplu nu se aplicau așa cum trebuie. Părul meu ondulat natural s-a îndreptat chiar dacă am folosit cea mai bună gamă specifică de pe piață, noroc că aerul sărat de la mare l-a mai răsculat în onduleuri dezorientate. Toate astea au culminat cu parfumul meu preferat care s-a încăpățănat să părăsească pielea după nici 15 minute.

foto

Ce vreau să spun cu asta? Vreau să spun că pentru a fi frumoși avem nevoie de suflete deschise la tot ce ne înconjoară, doar așa putem vedea frumusețea și ne putem încărca cu energia ei. Fiecare zâmbet pe care-l întâlnim în cale ar trebui primit cu un alt zâmbet. Atingerea fiecărui strop de ploaie ar trebui să ne bucure doar pentru simplul fapt că-l simțim. Fiecare frunză care ne cade-n păr să ne binedispună, nu să ne întristeze, pentru că în locul ei pe ram, va crește alta, plină de viață și ne va face umbră la vară. Așa de tare ne-am luat cu viața asta încât am uitat să privim în jurul nostru și în noi, am uitat să oferim iubire pentru a face loc iubirii celor care ne-o oferă, ne este frică să ieșim din pătrățelul nostru de aparent confort și să încercăm ceva nou care poate, ne-ar face mai fericiți. Nu mai vedem veselia copiilor, lumina toamnei, florile, soarele … Nu știu dacă voi ați observat, dar oamenii nu merg cu capul ridicat și privirea-n față, ci stau cu capul în jos, măturând asfaltul cu privirea. Lumina este în sus, acolo este soarele, norii, energia și puterea de regenerare. Și în noi.

Un cunoscut de-al meu, tânăr, tatăl unei fetițe cu ochi mari și râs sănătos, de vârstă cu Maia, are cancer și este în tratament. Într-o zi, m-a întrebat ce fac. Aveam capul plecat, privirea țintuia asfaltul și i-am răspuns, tristă și amărâtă, uitând de boala lui, că fac binișor. Apoi mi-am ridicat privirea spre el și i-am văzut fața luminoasă, toată numai zâmbet. L-am întrebat încurcată ce face.  Mi-a spus cu următoarele cuvinte … așa cum Dzeu nu uită să ne deschidă ochii în fiecare dimineață, așa nici noi nu trebuie să uităm să-i mulțumim. Fac bine, trăiesc!

 featured image

7 Responses to “Despre frumusețe pur și simplu…

  • Ultima data cand te-am vazut, intr-o dimineata devreme erai frumoasa rrrrrrraaaaau! :*

  • adevarat !

  • Lumea asta incrancenata, agitata, grabita si urata!

  • Interesanta cautarea acesta a frumusetii ascunsa in propriul suflet. Mama m-a invatat de mult, ca atunci cand am impresia ca toate corabiile mele s-au inecat si cand incep sa-mi plang de mila, sa ma uit in jurul meu si sa ma gandesc: am doua maini bune, doua picioare zdravene care ma poarta unde doresc, doi ochi limpezi cu care privesc lumea din jur si capul pe umeri ma ajuta astfel incat nu trebuie sa ma duca nimeni de mana prin viata, atunci inseamna ca am TOTUL si pentru asta trebuie sa multumesc in fiecare zi. Si astazi cand mai sunt necajita, imi amintesc vorbele mamei, ridic fruntea, zambesc lumii si pornesc mai departe.Frumesetea se spune ca sta in ochii privitorului, dar as spune eu, sta si in sufletul celui care priveste.Deci sa ne privim pe noi insine si pe cei din jur cu un suflet frumos si poate vom putea sa vedem frumusetea de zi cu zi a fiecarui lucru.

  • lilik
    8 ani ago

    🙁
    mulțumesc pentru vizită, Andreea!

  • lilik
    8 ani ago

    Mulțumesc, mama Ioanei! Aveam nevoie de cuvintele astea, și culmea nu ieri când am scris postul, ci astăzi când ați comentat 🙂 Așa o să o învăț și eu pe Maia, să aprecieze tot v-a învățat mama dvs. Așa sunt mamele, au dreptate mereu nu știu cum se face, deși le contestăm până nu mai putem 🙁 mama mea nu mai este lângă mine, dar simt că aceste cuvinte mi le-ar fi spus și ea. Și cum ochii sunt oglinda sufletului, iar frumusețea este în ochii privitorului, printr-un raționament de logică pură învățat la facultate, rezultă că frumusețea este în sufletul privitorului 🙂
    Mulțumesc că treceți pe aici și că mereu spuneți ce vrea sufletul meu să simtă 🙂

  • Multumesc si eu pentru ca faci posibile aceste incursiuni spre acele momente din viata mea pe care nu le-am uitat si nici nu vreau sa le uit vreodata. Trec mereu pe la poarta dumitale (cum spune cantecul) cu mare placere.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

0 WooCommerce Floating Cart

No products in the cart.

Introducere in sistemul energetic al chakrelor

Vrei să-ți începi călătoria spre auto-cunoaștere? Descarcă gratuit ghidul Introducere în sistemul energetic al chakrelor și fă primul pas.

Loading...